Ne dorim întotdeauna mai binele. Avem aspiraţii, ne comparăm cu cei mai buni, cu un nivel de trai mai ridicat şi tînjim după ce au alţii. Ne-am obişnuit cu statutul nostru de codaşi, pînă la demotivare. Aproape că nici nu mai sperăm să ne depăşim vreodată condiţia. Poate că exagerăm dar sîntem totuşi realişti dacă ne raportăm la Europa. Sîntem cei mai săraci, atîta putem, atîta facem. La salariile pe care le cîştigă nemţii, francezii sau britanicii nici nu visăm, nici măcar dacă muncim acolo, cot la cot cu ei. Suntem pur şi simplu resemnaţi. Dar cînd diferenţele încep să fie tot mai mari între graniţeţe ţării, devine revoltător şi te întrebi dacă nu eşti chiar prostul satului. Aşa cum a ajuns judeţul Suceava în frumoasa Românie. Institutul Naţional de Statistică a publicat datele privind cîştigurile salariale ale românilor la sfîrşitul anului trecut. Şi aflăm că în timp ce cîştigul salarial mediu net, care include atît salariile, cît şi primele sau alte drepturi salariale primite de către angajaţi, a ajuns la 657 euro în Bucureşti, adică de două ori mai ridicat decît cel din judeţe precum Harghita, Caraş-Severin sau Suceava. Asta în ciuda faptului că lucrurile au mers foarte bine: la nivel naţional, câştigul mediu net a crescut, între decembrie 2014 şi decembrie 2015, cu 13,3%, un ritm-record după 2008. O fi crescut, numai că s-a întîmplat acolo unde oamenii trăiesc oricum mai bine- Bucureşti, Ilfov, Cluj. La noi, la săraci, ce să crească? Doar Harghita şi Caraş Severin stau mai prost decît Suceava. 325 de euro este salariul mediu net al suceveanului, cel mai scăzut din Moldova, cea mai săracă dintre regiunile României şi ale Europei. Media naţională privind salariul mediu în ianuarie 2016 este 430 de euro, cu peste 100 de euro faţă de noi. Suceveanul e prostul satului care e recunoscător pentru puţinul pe care-l are, pentru banii negri pe care-i învîrte, pentru bazar şi pentru evaziune. Şi sigur că e recunoascător, că el e peste ăia mulţi care cîştigă doar salariul minim pe economie sau nici măcar ăla. Dar vin ele alegerile şi-or să iasă candidaţii să ne convingă de binele ce ni-l vor face, iar noi, proştii satului, să-i şi alegem.
