Cînd vine vorba de cele mai mici salarii, Suceava conduce în topul județelor, dacă e să cuantificăm economia neagră, la fel, așa că nu e de mirare că numărul șomerilor e mare și că oportunitățile de angajare sînt mici. Problema n-ar fi ca oferta de job-uri e redusă ci că locurile de muncă disponibile nu sînt de calitate. De ani de zile, majoritatea se adresează muncitorilor necalificați, absolvenților cu studii medii, în timp ce zona dedicată celor cu studii superioare rămîne aproape neacoperită. Așa se explică faptul că economia nu generează plus valoare. E ca la rețeta unui patė de ficat: una e să-l faci cu ficat de pui de Gostat, ouă din găini nefericite și unt de la ruși și alta e să folosești ficatul unei rațe de țară, ouă de la surata ei, unt de la munte și cognac Martell. Iar paralela cu zona culinară nu e întîmplătoare pentru ca sucevenii, chiar și mulți dintre cei care au un loc de muncă, abia au bani de mîncare. Ca urmare, căutarea unui job decent este acerbă, ceea ce presupune și că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă are de lucru. E drept că trebuie să vină mereu cu idei noi, să facă ceva, altceva care, poate, ar urni lucrurile din loc. Dar nici să faci lucruri doar de dragul făcutului. Aprilie aduce cel mai mare tîrg de locuri de muncă de peste an de la Suceava. Noutatea acestei ediții ar fi participarea elevilor de liceu din ani terminali, culmea, nu ca să-și găsească un loc de muncă ci ca să-și facă agenții economici care participă baze de date. Nu sună foarte ortodox: o dată pentru că nu e tocmai corect să te folosești astfel de oameni, bazele de date costă, și a doua pentru că elevii de liceu, majoritatea, sînt încă minori, ceea ce ar transforma operațiunea în una la limita legii dacă nu chiar ilegală. Este normală și de înțeles dorința conducerii AJOFM de a avea cît mai puțini absolvenți în situația de a primi somaj imediat ce termină o școală. Asta, însă, nu înseamnă că orice soluție e una bună. Fiecare eveniment de felul burselor pentru locuri de muncă pare a fi o speranță fără sens atît pentru organizator, cît și pentru participanți, fie că sînt angajatori, fie că sînt în căutarea unui loc de muncă. O mare dezamăgire se așterne imediat după o acțiune de felul acesta și o dată cu ea un sentiment de neputință. Nu e vina absolventului că n-are de lucru, nici măcar a celui fără prea multă școală, nu e nici vina completă a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, face cît poate. În situația unei sărăcii generalizate care acceptă autorități și politicieni incapabili e vina tuturor. Și totuși nu se poate explica totul prin simpla fatalitate.
Alina Mihăescu
