La cum arată clasa noastră politică, la ce aleşi avem în Parlament sau în consiliile judeţene şi locale, la cîtă treabă le-au dat procurorilor şi după cum îi cunoaştem în general, ca pe nişte cai breji, e dificil să ne păstrăm echilibrul şi obiectivitatea. Le place sau nu, e greu să nu-i bănuieşti de rea intenţie, dar, să spunem, nu imposibil. Să le punem deci eşecurile pe seama neştiinţei şi nu a rea voinţei. Comunicarea n-a fost niciodată punctul forte al politicianului român, care din postura de ales degajă mai degrabă aroganţă, iar interes pentru cetăţeni puţin spre deloc. Ceea ce explică problemele de comunicare pe care le au. Curtea de Apel Cluj a anulat Hotărârea Consiliului Local pojorâta din august 2010, privind transferul a 9 hectare de teren către Consiliul Judeţean pentru construirea depozitului ecologic de deşeuri din Pasul Mestecăniş. Minuta motivării ne dezvăluie că problema a fost faptul că populaţia din zonă nu a fost consultată. Aşadar, o chestiune de comunicare. Conducerea Consililui Judeţean, respectiv vicepreşedintele Alexandru Rădulescu, susţine însă în continuare, că nici nu poate fi vorba de aşa ceva pentru că dezbatere publică pe marginea acesui subiect a tot fost între 2008 şi 2012. Dar ca să nu-l bănuim de rea intenţie, putem concluziona că domnia sa nu ştie ce înseamnă de fapt dezbatere publică, cum se iniţiază, cît durează, la ce foloseşte. E foarte posibil ca precizările legii în privinţa dezbaterii publice să fi fost respectate, dar afişarea unor hîrtii care anunţă şedinţe pe tema dată nu e nici pe de parte suficient. De cîte ori ne-am dus fiecare dintre noi la panoul din faţa Primăriei să vedem la ce ne mai convoacă autorităţile şi ce ne mai pregătesc? Dacă pe autorităţile judeţene le-ar fi interesat cu adevărat opinia societăţii civile ar fi fost normal să solicite nominal participarea organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul mediului şi ecologiei, să ceară tuturor reprezentanţilor localităţilor ce se vor folosi de acest obiectiv să fie prezenţi, să facă un forum în saţiul virtual, multă publicitate şi să dea timp oamenilor să-şi spună opinia. N-ar fi fost un capăt de lume ca fiecare proprietar din zona gropii de pe Mestecăniş să fi primit acasă o scrisoare prin care să fie invitat personal la dezbatere. Şi ar fi fost poate indicat să ne intereseze şi ce au de spus alţii mai deştepţi, poate profesori la Universitate, poate specialişti în domeniul silvic. Decizia Curţii de Apel Cluj tocmai asta reproşează autorităţilor sucevene. Ele declară că o respectă, dar insistă că, de fapt, nu e chiar aşa. Şi faptul că au probleme cu comunicarea s-a văzut şi în şedinţa de joi. ONG-iştii spun că au aflat întîmplător de şedinţă, iar conducerea CJ spune că a anunţat-o public. Păi tocmai asta e problema, domnilor înalţi funcţionari: un anunţ pe care „sperăm să nu-l vadă nimeni ca să nu ne-ncurce apele” nu se cheamă convocare pentru dezbatere publică, nu se cheamă comunicare, ci dat cu flit. Acest gest dă exact măsura respectului pe care Consiliul Judeţean îl alocă societăţii civile.
