Se spune că femeile se pot baza mai mult decît bărbaţii pe intuiţie. Au un simţ suplimentar care le ajută să ia decizii potrivite, să tragă cartea cîştigătoare. Asta, alături de un aspect fizic ce se vrea adesea seducător, chiar şi în termeni de business, le ajută pe cele mai perspicace să acceadă în posturi cheie. Nimic rău în asta, dimpotrivă. Ce ne facem însă dacă doar despre asta e vorba? Dacă dincolo de aspectul îngrijit şi intuiţie feminină pe bază de ambiţie nemăsurată nu e mare lucru? O femeie aspectuoasă şi ambiţioasă cu astfel de simţuri suplimentare este şi Gabriela Vrînceanu Firea, candidata PSD la Primăria Capitalei. A atras de prea multe ori atenţia, în moduri prea scandaloase ca să nu fim în continuare cu ochii pe ea. Unde mai pui curajul pe care-l afişează! Căci curaj şi ceva inconştienţă, ca să nu-i spun altfel, îţi trebuie ca să spui că sloganul de campanie pentru cîştigarea Primăriei Bucureştiului ar putea fi „O femeie face curăţenie după mai mulţi bărbaţi”. A declarat-o franc, asumat, că aceasta este ideea de forţă cu care candidează. La fel de asumată era şi Elena Udrea la prezidenţialele din 2014 cînd se afişa îmbrăcată în alb, cu fustă scurtă, după modelul unei asistente închipuite. Şi n-am făcut paralela din intuiţie feminină sau… mai ştii? În plus, să ne amintim de remarcile doamnei Firea vizavis de familiile fără copii, pentru care a fost şi sancţionată, nici nu e de mirare că se închipuie azi în rol de casnică supusă. Dar revenind la soţia primarului de Voluntari, mamă, femeie de carieră, jurnalist, manager, purtător de cuvînt, la asta se reduce esenţa? La rolul său de femeie care curăţă după mai mulţi bărbaţi? Aceasta este femeia în politică, aşa cum i-ar plăcea Uniunii Europene care dă atîta importanţă egalităţii de gen? De astfel de doamne are nevoie Bucureştiul? Aşa renaşte feminismul în România? La cît de tradiţionalistă e încă societatea românească, e posibil ca Gabriela Vrânceanu Firea să prindă la marele public. Şi-atunci zic: iaca, mereu se poate şi mai rău!
