Lupta pentru preşedinţie din toamna anului 2014 a schimbat regulile jocului. Comunicarea online, reţelele de socializare au dat peste cap calculele strategilor depăşiţi, de altfel, de vremuri şi tehnologie. Cumva s-a înţeles rolul noilor instrumente iar candidaţii încearcă să le folosească. Spun cumva, pentru că şi administrarea conturilor de pe reţele nu se face nici la întîmplare, nici după ureche. Există o categorie socială, de peste 45 de ani refractară la online şi mai ales la Facebook. E drept că se opun mai degrabă din necunoaştere, decît din cine ştie ce considerente argumentate. Cei mai mulţi dintre candidaţii la alegerile din iunie sînt parte din aceeaşi categorie, dar au văzut că n-au încotro, aşa încît şi-au ascultat sfătuitorii şi au acceptat şi viaţa virtuală. Nu se ocupă personal de administrarea conturilor, dar ar fi bine să se implice şi să nu lase chiar la mîna oricui preţioasa metodă de comunicare. De la o vreme sînt prezenţi cu toţii pe reţele şi nu cu un cont, ci cu profil, cu pagini, una de candidat, alta de director sau ce altă funcţie sau meserie o fi avînd. Expunerea pe Facebook e mai riscantă decît un simplu site să spunem, tocmai prin faptul că interacţiunea cu ceilalţi este în ambele direcţii. Dar cine nu riscă, nu cîştigă. De pildă, săptămîna trecută, actualul primar Ion Lungu, a trăit premiera unui video chat în direct. Şi-a anunţat prezenţa în faţa laptopului şi a răspuns întrebărilor tuturor celor interesaţi. A fost ca o şedinţă de audienţe online, ceea ce ar putea să-i dea o idee în eventualitatea în care va rămîne la Primăria Suceava încă patru ani. Ca să ne arate că au înţeles cu adevărat binefacerile comunicării virtuale toţi candidaţii ar trebui, în primul rînd, să nu-şi abandoneze conturile imediat după alegeri. Sigur că e frustrant dacă pierzi alegerile, dar la primar, ne place sau nu, cei mai mulţi vor pierde, cîştigător e unul singur. E foarte posibil însă ca ei să devină consilieri locali, aşa că, de ce să piardă contacul cu cetăţenii? Activarea conturilor o dată la patru ani nu ne arată decît faptul că funcţionează după acelaşi tipar al stării de campanie care le pune automat cizmele de cauciuc în picioare şi discursul de gospodar în gură. Adică dacă tot dobîndim abilităţi noi şi vrem să fim în legătură cu noile generaţii de electori, dacă ne interesează votul lor, măcar să renunţăm la vechile obiceiuri!
