Pe 22 aprilie a fost Ziua Pămîntului. Oficial, la Suceava n-a marcat-o nimeni, în particular însă, cum doar un vînător o poate face. Este evident doar o speculaţie, pentru că individul din Gura Humorului care s-a pozat triumfător cu un urs transformat în trofeu chiar de el, probabil, numai la planeta Pămînt nu s-a gîndit cînd s-a lăudat pe Facebook. Pentru că asta înseamnă să fii bărbat: degeaba faci cu vrednicie o treabă dacă nu te vede nimeni. Iar vînătorii asta cred despre ei înşişi – că sînt bărbaţi. Am aflat de pe contul de socializare a deputatului Remus Cernea, care, la rîndul său preluase informaţia de la organizaţia de mediu Agent Green, că domnul Costeliuc Ioan Daniel, angajat al Ocolului Silvic Bisericesc Ilișești din județul Suceava a postat pe peretele său, cu mîndrie, trei fotografii cu ditamai exemplarul răpus de gloanţe. Cel mai probabil, humoreanul Costeliuc avea autorizaţie iar perioada este legală atîta vreme cît sezonul de vînătoare este deschis între 15 martie şi 15 mai. Dincolo de atitudinea grobiană a vînătorului, problema pe care o semnalează ecologiştii este alta. Aceea că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor aprobă an de an cote de „vînat” luînd de bun numărul de urşi declarat de Romsilva care, de fapt, umflă numărul real de urşi pentru a ucide cît mai mulţi. Acesta însă este războiul organizaţiilor de mediu, iar dovezile de care e nevoie pentru a susţine astfel de idei stau în sarcina lor. Scandalos este modul în care legiuitorul înţelege să ne administreze animalele. Singurul scop pare a fi cel economic, în care animalul ca specie nu valorează nimic. Vînătoarea este considerată un sport de agrement de pe urma căruia statul român ar putea cîştiga bani buni iar România este încă o destinaţie pentru vînătorii străini. În funcţie de trofeul obţinut, de punctaj, uciderea unui urs costă între 4.000 şi 15.000 de euro. Pentru piesa rănită şi nerecuperată se plăteşte în jur de 1.800 de euro, iar pentru un foc greşit 500 de euro. Acesta e limbaj de specialitate. Pentru vînători, animalele sînt piese nu urşi, iar viaţa lor se cuantifică în mii de euro. Nu-i treaba noastră să aflăm cîte mii o fi plătit humoreanul nostru pentru ursul cu pricina. De altfel, e foarte probabil ca trofeul să fi fost al altcuiva, nici nu contează. După ce şi-a arătat public bărbăţia şi a făcut vîlvă în mediul online, suceveanul Costeliuc a şters fotografiile. Mare act de curaj!
