Judecînd la rece, reacţia cea mai firească a managerilor de spitale în cazul dezinfectanţilor diluaţi de la Hexi Pharma, ar trebui să fie una clară şi foarte deschisă. În definitiv, ce vină ar putea avea un director, un medic sau orice angajat al unui spital că în recipiente nu este ceea ce scrie pe etichete? Ba chiar, normal ar fi să-i revolte neconcordanţa. E drept că o parte dintre directorii de spitale au ieşit public, şi-au arătat indignarea şi au cerut ca ancheta să meargă pînă la capăt. Cealaltă parte însă, a stat chitic, a încercat să fie discretă, să apere sistemul din care face parte. Aşa cum unii directori au făcut declaraţii încurajînd găsirea vinovaţilor, alţii au dat din colţ în colţ: ba că n-au mai cumpărat produse de la Hexi Pharma de ani de zile, ba că spitalul pe care-l reprezintă e în regulă şi a ieşit bine la control, ba că n-au ştiut de schimbarea denumirii produselor. Nimic clar şi asumat, genul de atitudine care dă de gîndit, care naşte întrebări de felul „ce e de ascuns? Sau cine trebuie apărat?”. Greu de spus că ar fi primit ordine pe cale ierarhică dinspre Minister, dar uşor de gîndit. Ce motivaţie logică ar putea avea un manager de unitate sanitară care în loc să se indigneze de faptul că a fost minţit şi furat, încearcă să aplaneze scandalul? Ce simte şi ce gîndeşte un manager de spital care în loc să aibă în vedere viaţa şi sănătatea pacienţilor, a medicilor şi asistenţilor, găseşte că apărarea sistemului şi funcţionarea lui în linişte este mai importantă? Reacţia împotriva firii se explică fie prin obiceiul de a ascunde în formă continuată neregulile în faţa opiniei publice, fie prin rea intenţie şi interes personal. Tot împotriva firii e şi tăcerea unora dintre medici, mai ales că unii dintre colegi au spart deja gheaţa, au îndrrăznit să se pună contra sistemului deşi sînt parte a lui. Pînă la urmă, medicii şi personalul medical sînt cei mai expuşi. Viaţa şi sănătatea lor e zilnic în pericol. Ce poate fi atît de ameninţător încît să le anuleze pînă şi instinctul de conservare? Ei sînt cei care spun că pleacă din ţară nu din cauza salariilor mici, ci din cauză că nu-şi pot face corect meseria. Acum au ocazia să schimbe asta. Iar curajul de a spune lucrurilor pe nume, şi nu diluat, face parte din meseria de medic.
