Investiţiile au fost întotdeauna subiect de dispută, mai ales cele cu finanţări considerabile. S-au găsit mereu unii care să conteste, să spună că nu aşa se face, că ar fi trebuit să fie invers. Scenariul e valabil la fiecare proiect din bani publici. Nu că n-ar fi nevoie de dezbatere publică şi transparenţă sau că oamenii n-ar avea dreptul să-şi dea cu părerea, dar nici cîrcoteala nu ajută la nimic. Despre Cetatea de Scaun a Sucevei s-a scris, s-a vorbit, s-a dat la televizor: ba că nu s-a făcut corect, ba că nu s-au respectat materialele şi planurile medievale, ba chiar că n-ar fi trebuit să se intervină deloc. O mulţime de opinii care mai de care mai (ne)avizate. Istoria cea mai recentă a Cetăţii de Scaun, respectiv de la redeschiderea pentru public de vara trecută, arată însă că Muzeul Bucovinei a făcut o treabă foarte bună. Încet, încet, zidurile Cetăţii de la Suceava prind viaţă, iar cel mai frumos monument al acestui oraş îşi recapătă statutul. În weekend-ul ce tocmai a trecut, Cetatea lui Ştefan cel Mare a fost vie. Evenimentele organizate, fie de Muzeul Bucovinei, fie de organizaţii neguvernamentale, au adunat sute de particianţi, public sau simpli vizitatori. În parcul din laterala Cetăţii se desfăşurau Jocurile medievale, un proiect educaţional care-i implică pe liceeni; o altfel de lecţie de istorie, cît se poate de practică şi de plăcută. În incintă, atelier de pictură, teatru de păpuşi şi spectacol de muzică pentru copiii din centrele de plasament. Cu alte cuvinte, ziduri animate, istorie vie, comunitate normală. O conjunctură numai bună de observat pentru cei care mai au încă dubii cu privire la restaurarea Cetăţii de Scaun a Sucevei. Iar vara vine cu zeci de evenimente. Nu ştiu care a fost obiectivul celor care au iniţiat acest proiect. Sînt sigură însă că Cetatea a fost redată oraşului şi cetăţenilor săi, ceea ce este mai mult decît suficient.
