Ideologiile nu mai contează de multă vreme. Partidele funcţionează după orice alte reguli şi interese decît indică orice concept politic, fie de stînga, fie de dreapta. Deşi am înţeles cu toţii asta, ni se pare încă firească o aplecare mai mare a stîngii către popor, către social şi chiar o preferinţă pentru bunurile comune, ale naţiunii. De la dreapta ne aşteptăm mai degrabă să acţioneze calculat, rece şi cu zgîrcenie. Dacă cuiva i se permite să fie populist, aceea este stînga. Numai că teoria e una şi realitatea alta. Preşedintele social-democrat, Liviu Dragnea, adică şeful stîngiştilor tocmai ne-a arătat cum nu-l interesează nici bunul naţiunii, nici interesul comun şi nici gesturile populiste. Aşa interpretează domnia sa subscripţia publică organizată de Guvernul Cioloş pentru achiziţionarea sculpturii lui Constantin Brâncuşi, „Cuminţenia Pămîntului”. Sigur pe el, ca-ntotdeauna, Dragnea a aclamat sus şi tare că n-a donat şi nu va dona bani pentru cumpărarea lucrării pentru că Guvernul ar putea face efortul ”nu foarte mare” să achiziţioneze opera de artă. Sigur că pentru unii, 6 milioane de euro e mult, pentru alţii, ca domnul Dragnea, nu prea. Până la urmă, măsura lucrurilor ne-o dă viaţa pe care o trăim. Iar explicaţia liderului social-democrat e şi mai contra naturii (sale, de social-democrat): nu poate fi de acord cu astfel de măsuri pe care le numeşte populiste, fără finalitate şi care n-ajută pe nimeni. Pe principiul „dacă eu nu văd, înseamnă că nu există”. Dar nu e de mirare, căci stînga de azi e continuatorul stîngii de ieri şi alaltăieri, aceeaşi stîngă care a refuzat categoric moştenirea pe care Constantin Brîncuşi ar fi dorit s-o lase poporului român.
