Iar a trecut vremea admiterii la liceu și iar n-am avut surprize. Așa cum ne așteptăm, colegiile naționale ”Petru Rareș” și ”Ștefan cel Mare” sînt în top. Acolo a fost cererea cea mai mare și s-a intrat cu mediile cele mai mari. Este frustrant dar se cheamă că e o performanță să pici cu medie de peste 9.50. Asta arată că lupta e strînsă și candidații bine pregătiți. Dar chiar și cu asemenea note, Suceava nu are niciun liceu în top zece la nivel național în funcție de rezultatele la admitere. În clubul select al celor mai buni sînt colegii din București, Constanța, Timișoara, Iași și Craiova. Pînă la urmă rezultatele școlare sînt direct proporționale cu dezvoltarea economică a localității. Aș spune chiar că, din această perspectivă, liceeni suceveni sînt peste nivelul general al județului. Dar ei, cei buni, sînt cei care termină cu bine liceul, iau Bacalaureatul cu note mari, devin studenți în orașe universitare mari sau în străinătate și acolo rămân. Clasificarea liceelor nu ne-ajută mai deloc. Mobilitatea în rîndul absolvenților de clasa a VIII-a este încă redusă, rar se întîmplă ca un sucevean să se înscrie, de pildă, la un liceu în București, dar se întîmplă. Iar aici e vorba despre cei foarte buni care, în general, țintesc o anume școală, despre care se știe că e foarte bună, că îi pregătește pentru pasul următor, undeva foarte sus. Atîta vreme cît învățămîntul liceal sucevean se adresează copiilor din acest județ, nu are importanță care e cel mai bun colegiu din țară. Cu atît mai puțin dacă niciunul dintre colegiile sucevene nu este în top. Din păcate, școala românească nu ne pregătește pentru competiții adevărate, ci pentru clasamente. Elevii noștri sînt învățați să fie mai buni decît colegii dar nu să se depășească pe sine. Adulții noștri suferă și la 20 de ani de la terminarea liceului că nu sînt cei mai buni din clasă sau, mă rog, din birou. Ni se alimentează grija pentru capra vecinului și mai puțin atenția spre dezvoltarea personală și continuă. Și totuși clasamentul contează tocmai ca reper. Ce sens are să fii cel mai tare din parcare cînd parcarea e plină de hîrburi? Și pentru că tot veni vorba de partea opusă a clasamentului, n-ar trebui oare să fim mai selectivi atunci cînd decidem cine are de învățat și cine are de pus mîna pe sapă? Sînt hotărît adepta învățămîntului obligatoriu pentru o masă cît mai largă de indivizi. E musai să facem eforturi pentru ca educația să-i atingă pe cît mai mulți dintre copiii noștri și să lase urme. Dar unde este sensul admiterii în cazul Colegiului Tehnic ”Petru Mușat”, de exemplu, la care un absolvent a fost admis cu media 2,60, iar aproape jumătate dintre candidați au intrat cu medii mai mici de cinci. Și din păcate, nu e singurul liceu sucevean la care au fost admiși elevi cu note de 3 și 4. Pentru ce concurează acești copii? De ce ne chinuim unii pe alții? Și de ce facem lucruri care nu contează?
