
Nu e treaba mea unde-şi petrec vacanţa concetăţenii mei dar nu pot să nu observ încăpăţînarea cu care milioane de români insistă să aleagă vară de vară litoralul românesc. Să repete aceleaşi triste şi revoltătoare experienţe pe care le oferă prea multe dintre hotelurile, restaurantele, cluburile, terasele şi chiar chioşcurile şi tarabele de pe litoral. Nici o staţiune nu face excepţie cînd vine vorba de ţepe şi de investiţie minimă pentru profit maxim. La Mamaia, staţiunea în care s-au băgat cei mai mulţi bani, ţi-o iei şi dacă stai la cinci stele. Aglomeraţia, gălăgia, vecinii de palier, comercianţii, mîncare proastă, serviciile de doi lei vîndute pe mult mai mult, viaţa de noapte tunată şi strălucitoare acompaniată de ritmuri suburbane anulează orice confort ţi-ar oferi complexurile de superlux. La capătul sudic, la Vama Veche, aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Aceeaşi gălăgie şi aglomeraţie cu menţiunea că aici, turiştii fiţoşi din nord sînt înlocuiţi de hipsteri în căutare de senzaţii tari. Tot o fiţă. Între cele două, potopul. Tot un sindicat: bazar, şlapi, plastic, manele, maşini, hoteluri în care n-a investit nimeni un leu din anii 90, mobilier stricat, mizerie, alimente expirate. N-o spun eu, ci comisarii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor care au dat amenzi de peste 20 de mii de euro după controale de numai două zile în şase hoteluri, cinci cluburi şi cinci restaurante. Grea misiune, dar nu înţeleg de ce s-or fi oprit. Păi dacă din amendarea a 16 unităţi se adună la bugetul de stat atîţia bani, vă imaginaţi cam ce se poate strînge în urma unor controale extinse. Poate că nu vor găsi nereguli în toate hotelurile şi restaurantele de pe litoral, dar la 80% e aproape sigur. Ori altă cale de corijare a agenţilor din turism nu există. Românul e inexplicabil de răbdător şi tolerant cu abuzurile şi în prea puţine cazuri ştie să lupte pentru drepturile sale. Cei care se respectă au renunţat demult la litoralul românesc pentru simplul motiv că se poate şi altfel. Iar argumentul vacanţei ieftine e o poveste de adormit copiii şi de amorţit bugetele personale.
Alina Mihăescu






