Nemulţumirea este o caracteristică de bază a românului. El poate fi frumos, deştept, şmecher, mîndru şi măcar un pic nemulţumit. Întotdeauna de altul, nu de sine. Cu stima personală stă bine deşi nu văd de ce. Românul se prevalează mereu de faptul că nu i se dă, că nu i se face, că mereu alţii sînt vinovaţi şi responsabili de neajunsurile cu care naţia se confruntă. El e suficient. Nu că n-ar avea motive să-şi vorbească de rău conducătorii, căci are, dar puţină asumare şi implicare n-a omorît pe nimeni, dimpotrivă. Anul acesta, statul a lansat subscripţia publică naţională pentru achiziţionarea operei lui Constantin Brîncuşi, sculptura „Cuminţenia Pămîntului”. A fost o invitaţie către fiecare român să participe cu un minim efort la un act de cultură şi la o reparaţie morală. Urmăriţi de sechele care le-au agresat ireversibil mentalităţile, românii spun că dacă statul chiar vrea să cumpere sculptura, n-are decît să o plătească. De parcă statul e altcineva, nu noi. Statul e ăla care înainte ne dădea, ne făcea, ne asigura iar acum ne fură, ne minte şi ne duşmăneşte. Poate că toate acestea sînt realităţi, numai că statul sîntem noi, cetăţenii acestei ţări. Cum ne aşternem, aşa dormim. Astăzi Guvernul a propus să dea 5 milioane de euro de la buget pentru „Cuminţenia Pămîntului” şi a cerut sprijinul cetăţenilor săi care astfel au posibilitatea să se implice direct cu un minim efort. Oricît de săraci am fi, dacă fiecare om cu un venit, cu loc de muncă din această ţară ar dona măcar 2 euro prin SMS la 8833, suma necesară s-ar strînge cît ai clipi. Doi euro înseamnă mai puţin de zece lei. Din păcate, mai puţin de 10% din suma necesară a fost donată pînă acum de către români. Pînă la data de 15 august s-au strîns puţin peste 560.000 de euro, iar ţinta este de 6 milioane pînă la 30 septembrie. Atît s-au putut mobiliza românii. Atît au putut ei oferi- nici 10%. E un procent relevant pentru capacitatea cu care acţionează acest stat în general, de eficienţă şi productivitate. România funcţionează cu 10% din potenţial. Data viitoare cînd ne vom revolta de ce statul face una sau alta, să ne uităm în oglindă. Acolo e răspunsul.
