Se ştie, Guvernul se ocupă de chestiuni serioase, de stat, de politici importante şi edificatoare pentru bunul mers al ţării şi bunăstarea populaţiei. Prin hotărîre de guvern s-a înfiinţat Consiliului Naţional pentru Coordonarea Politicilor şi Acţiunilor de Reducere a Consumului Dăunător de Alcool în România. Dacă executivul a ajuns să se preocupe de consumul de alcool, înseamnă că situaţia era cu adevărat gravă. La cît de lungă şi complicată e denumirea acestui consiliu, e sigur că cei care au iniţiat-o sînt implicaţi în fenomen. Implicaţi pe bune dreptate şi cu bune intenţii, pentru că piaţa alcoolului în România este o catastrofă. Aşa consumatori, aşa imagine. Mai trist este că cifrele confirmă ceea ce noi, românii, ştim din totdeauna: în ţara asta se bea! Dinainte de Burebista şi pînă-n zilele noastre, nimic nu s-a schimbat: în Ardeal numai cine nu-i gospodar nu face pălincă, în Moldova, mai ales în zonele viticole, căldarea cu apă din casă e înlocuită de găleata cu vin, iar în Muntenia se bea de toate, fără mofturi. S-a trezit, iată, şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii care publică rapoarte privind consumul de alcool şi efectele sale. România ocupă în 2014 locul 5 mondial în topul ţărilor cu cel mai mare consum de alcool pur pe cap de locuitor. Aşa poziţie de cinste, un motiv în plus de ciocnit un pahar. Potrivit OMS, un român bea 14,4 litri de alcool pur pe an, faţă de 17,5 litri cît se bea în Belarus, ţara cu cel mai mare consum de alcool la nivel mondial. Şi Republica Moldova, adică tot de-ai noştri, stă bine cu un consum anual de 16,8 litri de alcool pur. Pe piaţa alcoolului din România, evaziunea fiscală este estimată la 50% de Consiliul Fiscal, dar la 90% de reprezentanţii producătorilor legali de alcool. Mi-e teamă că cei din urmă sînt mai aproape de adevăr căci băutura este obiectul muncii lor. Că evazionează bugetul statului pare totuşi că n-ar fi cea mai gravă problemă, ci faptul că mulţi producători vînd alcool contrafăcut, iar asta înseamnă atentat la sănătatea publică. Cu cît e mai mic preţul alcoolului, cu atât e mai periculos pentru sănătatea consumatorului. Ori el taman asta caută iar cîrciumile de cartier, de pildă, exact asta vînd. La colţul blocului se întîlneşte cererea cu oferta şi ce altceva să facă decît să stea la una mică? Să ne-nţelegem, nu-şi propune nimeni să împiedice consumul de alcool, dimpotrivă Ministerul Sănătăţii vrea să distribuie un Ghid al consumului de alcool sănătos. Dar cîtă vreme pe rafturile din magazine vom găsi pet-uri de bere la 3 litri şi sticle de vin la 2 litri, care costă 1 leu litrul, în ţara asta nu se va bea nici puţin, nici bun. Probleme cu alcoolul au multe state; să nu omitem ţările nordice unde băuturile alcoolice au chiar un regim special. Guvernele au impus preţuri foarte ridicate şi accize uriaşe, tocmai pentru a reduce şi a ţine sub control problema excesului. Abuzul însă nu-l pot controla. Scandinavii au descoperit turismul de nişă, axat exclusiv pe consumul de alcool. Călătoresc pentru 3, 4 ore cu avionul sau vaporul în ţările baltice doar ca să bea sau îşi petrec concedii de odihnă peste vară, din care nu-şi amintesc decît prima zi. Nici nu ştii cum e mai bine. Şi totuşi, dacă una din măsurile pe care acest nou înfiinţat consiliu le va adopta este restricționarea vînzării alcoolului sanitar la unitățile farmaceutice astfel încât acesta să nu ajungă cu atîta uşurință băutură de consum, situaţia e gravă. Aşa se explică şi folclorul suburban: Fă-mă Doamne, director de cramă/ Să beau zilnic cîte o damigeană/ Cu paharul şi cu litrul/ C-aşa bea mitropolitul/ Ieftineşte, Doamne, băutura…
Alina Mihăescu
