De cîte ori nu am privit cu admiraţie, ba chiar niţică invidie, grupurile de pensionari occidentali coborînd dintr-un autocar ce-i plimbă ici şi colo? De cîte ori n-am făcut comparaţie între aceştia şi părinţii sau bunicii noştri, pensionari autohtoni, cărora nu le ajung banii nici de medicamente. Cine să se mai gîndească la turism? Cît despre străinătate ca destinaţie este o mare îndrăzneală în care doar cei din cale-afară de curajoşi se mai pot aventura. Ne ştim bine bătrînii aşa că de ce ne-am mira că România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte turismul practicat de oamenii în vîrstă. Potrivit Oficiului european de statistică, Eurostat, în majoritatea statelor membre UE, turiştii trecuţi de 65 de ani au preferat destinaţiile interne, cele mai mari ponderi fiind înregistrate în Spania, cu 94% şi Grecia cu 92%. Deloc surprinzător căci nici în rîndul celor mai tineri situaţia nu e foarte diferită. Cît de smintiţi să fie spaniolii şi grecii să-şi petreacă vacanţa de vară în străinătate, cînd ţările lor sunt destinaţia perfectă? Urmează Cehia şi România, ambele cu 89%. Desigur, din cu totul alte considerente. Pensionarii români n-au nici bani, nici curaj să se plimbe prin lume. Cei 11% dintre bătrînii care au trecut graniţa s-au dus, cel mai probabil, la copii, în Italia şi Spania, ceea ce nu se cheamă chiar turism, dar hai, să zicem. Mai mult, dintre pensionarii care cutează totuşi să plece în vacanţă în România, ei sînt de fapt, numai 13 procente din totalul de turişti interni. Restul, cei mulţi stau acasă, bolnavi, visînd la pensia de luna viitoare din care-şi vor lua zahăr, ulei şi pîine, iar dacă-şi permit şi un abonament TV, se uită la telenovele pentru peisajele frumoase de acolo. Deci tot un fel de turism. Revenind la spaţiul nostru comun european, în contrast, majoritatea turiştilor în vîrstă din Luxemburg, adică 99% au mers peste hotare în 2014. Din Belgia, 91%, iar din Malta, 82%. Şi tot prin comparaţie, turistul pensionar luxemburghez a cheltuit, în medie, pe zi, peste 120 de euro, în timp ce un pensionar român şi-a permis ceva peste 13 euro. De zece ori mai puţin. Dar noi avem o vorbă: cine nu are un bătrîn să-şi cumpere. Acum înţeleg de ce. Pentru că sunt ieftini.
