Este o plăcere să locuieşti într-un oraş conectat la lume, un oraş care să aibă un aeroport internaţional, de unde poţi ajunge în doar cîteva ceasuri la destinaţii importante. Noi sucevenii, ştim bine cît ne-a lipsit o astfel de facilitate şi ne dorim mult să intrăm în rîndul oraşelor civilizate. Este, pe de altă parte, extrem de neplăcut ca planurile să-ţi fie date peste cap, mai ales cînd ai în faţă o călătorie destul de lungă, în străinătate, pentru care poate ai făcut un efort financiar considerabil sau la capătul căreia te aşteaptă o chestiune importantă. Şi totuşi, sînt factori independenţi de voinţa omului care ne pot schimba socoteala de-acasă. Vremea rea este unul dintre aceştia şi mai mult decît să o accepţi nu prea ai ce-i face. Ar fi de altfel iresponsabilitate crasă din partea unui echipaj aviatic să nu ţină cont de condiţiile meteo. Duminică, avionul ce venea de la Milano a ajuns la Suceava aşa cum era programat dar, din cauza vîntului care bătea în rafale de 80 km pe oră, n-a putut ateriza, aşa că a plecat la Iaşi. Pasagerii au fost apoi transportaţi la Suceava cu un autocar. O situaţie de înţeles în care nu cred că cineva are sau a avut ceva de comentat. Probleme însă au întîmpinat pasagerii care urmau să plece cu aceeaşi aeronavă de la Suceava la Milano. S-au supărat călătorii pentru că au avut de aşteptat vreo trei ore pînă să afle ce rezolvare li se propune. Pariez însă, că dacă li se întîmpla exact acelaşi lucru pe aeroportul din Viena, ar fi fost mai toleranţi. Aşa sînt românii, mai ales cei plecaţi la muncă în străinătate: afară sînt cuminţei, ascultători, înţelegători, acasă sînt revoltaţi şi revendicativi. Repet, ştiu bine cît de neplăcut este să fii într-o astfel de postură dar ce sens are să te burici cînd nu e vina nimănui. De parcă respectiva companie de zbor era bucuroasă de asemenea situaţie. Să fim serioşi! În primul rînd, cînd cumperi un bilet de la o companie low-cost ţi-o asumi, trebuie să ştii la ce să te aştepţi, adică nu la servicii de 5 stele. În al doilea rînd, este normal ca de la momentul anulării unui zbor să treacă ceva timp pînă la anunţarea unei decizii, timp în care compania caută cea mai avantajoasă alternativă – şi pentru ea şi pentru pasageri. Cine a călătorit ceva mai mult şi a tranzitat cîteva aeroporturi internaţionale ştie că o aşteptare de trei ore e o nimica toată, aşa că, să ne supărăm ca măgarul pe sat, n-are niciun sens. E adevărat că în cazul de faţă compania ar fi trebuit poate să asigure pasagerilor nu doar zborul cu o aeronavă din Bucureşti, ci şi drumul de la Suceava la Capitală. Dar solicitarea drepturilor e una, iar lamentările de genul „nimic nu-i bun în România” e alta. Zbor lin şi vreme bună, tuturor!
Alina Mihăescu
