Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Cum aţi reacţiona dacă aţi citi un asemenea anunţ: „Angajăm persoană cu orice fel de pregătire, experienţă sau şcolarizare care să muncească cel mult 20 ore/lună. Oferim salariu de peste 1000 euro, imunitate şi alte beneficii.” Există cred trei variante de răspuns: săriţi de pe scaun şi vă mobilizaţi să aplicaţi indiferent la ce job ar trebui să renunţaţi pentru asta, verificaţi calendarul să vă asiguraţi că nu e 1 aprilie sau vă vedeţi de treabă considerînd că e o glumă proastă pentru care nu vreţi să pierdeţi timpul. Ei bine, niciuna dintre variantele de mai sus nu e cea corectă pentru că locul de muncă cu pricina chiar există dar nu se obţine prin anunţ. Nici măcar prin concurs. Ci printr-o şmecherie numită politică. Potrivit unui articol Mediafax, deputaţii, căci despre ei este vorba, au lucrat în sesiunea de toamnă, în medie 14 ore/lună, adică 44 de ore în 3 luni de zile. Acesta este echivalentul numărului de ore pe care, potrivit Codului Muncii, noi, oamenii simpli, îl executăm într-o singură săptămînă. Aceasta în condiţiile în care în septembrie erau proaspăt reveniţi din vacanţa parlamentară, cu bateriile încărcate. Mergînd pe firul timpului, pînă la sesiunea februarie-iunie, constatăm că numărul orelor de muncă e mult mai mare – în medie, 20 pe lună. În iunie am avut alegeri locale, aleşii au fost implicaţi, drept pentru care în mai s-a muncit la Parlament doar 12 ore. Pe lună, nu pe zi. E necesară precizarea întrucît e greu de crezut. Ca urmare, după un astfel de an în care deputaţii s-au spetit, a venit peste ei noiembrie cînd au decis că e cazul să-şi modifice programul aşa încît să se poată implica în campania electorală pentru alegerile din decembrie. Păi dacă aşa stau lucrurile, vă-ntreb din nou: cum să renunţi la un asemenea loc de muncă sau cum să nu-ţi doreşti unul? Şi asta fără să luăm în calcul presupuse avantaje materiale despre care vorbesc gurile rele şi invidioase.
