Umorul și mesajul subînțeles sunt calități de preț, dovezi de inteligență garantată. Sînt instrumente ale criticii, foarte utile ca arme împotriva cenzurii sau ca supape în situații greu tolerabile. Noi, românii, avem exercițiu în zona asta, ba chiar am deprins un anume rafinament. Pe clasicul „haz de necaz” îl avem probabil în ADN, dar nivelul la care am ajuns e mult deasupra. Ne permitem să rîdem aunci cînd doare mai tare, iar cei mai evoluați fac asta și cu sine. Apropos de dezincriminarea unor infracțiuni, că tot e subiect la zi, citisem o opinie potrivit căreia machiajul femeilor ar trebui să fie trecut pe lista tipurilor de abuzuri ce vor fi iertate, căci despre înșelăciune vorbim atunci cînd bărbații cad victime. Iar primăvara, cad, nu glumă. Întrebați orice bărbat și-o să vedeți că primăvara expune public tot atîtea provocări cîte femei vezi pe stradă. În funcție de cultura din care provenim, cenzura, ținuta și modul nostru de exprimare pot duce la situații paradoxale, aflate la polul opus mesajelor cu dublu sens specifice spiritelor libere. Celebrele premii Oscar decernate cu doar cîteva zile în urmă au adus momente de tot felul: de suspans, de fericire, de penibil, de uimire, de revoltă. Deși am crede că noi, cei din lumea democratică, le-am văzut pe toate având acces la orice informație legată de acest subiect, nu e chiar așa. Cu toată libertatea noastră de a face analize cu iz politic despre marele cîștigător și protestul Hollywood-ului față de președintele Trump, cu toată îndrăzneala actorilor de a se abate de la scenariu doar pentru a transmite un mesaj cu sens ascuns, Orientul a reușit să uimească din nou. Nu pentru că pelicula iraniană a cîștigat premiul pentru cel mai bun film străin, știm că arta și calitatea sunt la îndemîna tuturor, ci pentru falsitatea prin care unii aleg să comunice. Din motive numai de ei înțelese, un post de televiziune iranian a modificat ţinutele celebrităţilor de la Oscar din cauza decolteurilor. Silueta lui Charlize Theron, cea care a înmînat trofeul, a fost blurată și modificată în PhotoShop, așa încît să nu i se vadă pielea, umerii și brațele goale. O astfel de decizie este cenzura însăși, este înșelăciune în numele pudorii fără sens, e impostură ridicolă a unei lumi care își face sieși rău. Din perspectiva asta, nu-i așa că România e o țară minunată?
