Bravo! Bine, asta așteptam, foarte tare, extraordinar, așa da!… Acestea au fost cuvintele cu care sucevenii au ieșit miercuri de la premiera spectacolului de la Teatrul „Matei Vișniec”. E încă devreme să știm opinia criticilor de teatru despre „Zadarnicele chinuri ale dragostei” după William Shakespeare, în regia lui Alexandru Bogdan, dar una e recenzia avizată și alta e bucuria spectatorilor care pleacă acasă satisfăcuți. Ori Suceava, un oraș fără cultură teatrală dar cu mare plăcere de a și-o construi, exact de satisfacție are nevoie. Emoția e cea care hrănește spiritul și numai după ce acest buton s-a declanșat, putem începe a crește. Deși prima stagiune a celui mai tânăr teatru din țară a început în toamna anului trecut, iar publicul a văzut deja câteva spectacole, puține, ce-i drept, abia acum se poate spune că s-a-ntîmplat ceea ce era de așteptat. Regizorul și actorii au găsit formula magică de a ajunge la public, de-ai face pe spectatori să rîdă, să plîngă, să aplaude. După o seara ca aceasta, sucevenii au plecat acasă cu gîndul că abia așteaptă să vadă următorul spectacol. Deocamdată, nu e nevoie de argumente de specialitate, nu există interes și probabil că n-ar fi nici în avantajul tinerei trupe sucevene să ascultăm critici aspre, să le căutăm nod în papură, cum de altfel s-a mai întîmplat. Acum e nevoie de răbdare, de bunăvoință și de mult drag pentru comunitate, atît din partea spectatorului, oricît de cult ar fi el, cît și a autorităților locale care abia așteaptă să vadă pe scenă calitate, să simtă că banii publici au fost cheltuiți cu rost. Lucrurile sunt simple: teatrul și arta, în general, n-au nevoie de justificări financiare, deși se face pe-un buget. Teatrul e despre darul actorilor, despre emoții și aplauze, ceea ce la acest spectacol s-a întîmplat. De aceea, și primarul a plecat rostind „Acum pot spune că Suceava are teatru!”
