O fetiță de 12 ani a scrijelit pe Coloana Infinitului un mesaj pentru prietena ei. Părinții au fost amendați, riscă dosar penal dar sunt revoltați de o asemenea decizie pe care o consideră abuzivă pe motiv că, în zonă, nu exista un avertisment în acest sens. Pe românește fie spus, nu scria nicăieri că n-ar avea voie să facă asta. În încercarea de a vizualiza incredibilul incident, fac eforturi să-mi explic ce o fi căutat această familie de români în preajma ansamblului sculptural de la Tîrgu Jiu? Ce anume i-o fi făcut să treacă acest punct pe lista destinațiilor sale de vacanță? Întîmplare, hazard, ghinion, accident, orice pentru că acești părinți și această fetiță n-au categoric nicio idee despre Constantin Brâncuși sau valoarea operelor sale. Altfel, asemenea grozăvie nu s-ar fi petrecut. Dincolo de faptul că un copil de 12 ani, deși minor, are el însuși capacitatea de a percepe valoarea unei opere de artă, niște adulți responsabili ar fi oprit vehement o asemenea barbarie. Greu de dat o explicație cum de există astfel de oameni, cum de se pot întâmpla astfel de lucruri. Numai că, făcînd un pas înapoi, ni se dezvăluie o imagine de ansamblu. E chiar mai greu de înțeles de ce opinia publică e consternată dacă e să ne amintim care a fost rezultatul colectei publice lansate de guvernul de la București pentru achiziționarea uneia dintre operele lui Constantin Brâncuși. Gestul fetiței, atitudinea părinților nu fac deloc notă discordantă. Familia cu pricina e doar una dintre miile de familii de români care au asistat pasiv, ba chiar cu nepăsare, la eșecul achiziționării de către statul român a Cumințeniei Pămîntului. Ce atîta uluire? E aberant ce s-a întîmplat cu Coloana Infinitului, dar absolut logic.
