
Paștele nu vine niciodată singur, ci, întotdeauna, la pachet cu alergătură, aglomerație, nervi dar mai ales multă mîncare. Degeaba tot postul, degeaba șmotru, covoare bătute și spălate, ferestre strălucitoare, în van toată curățenia și treaba gospodărească, dacă nu mîncăm pînă plesnim. La propriu. Nu se justifică nimic din tot efortul acesta fizic și din maratonul al cărei linie de sosire e casa bec, dacă în frigider rămîne loc disponibil. Și nici frigiderul burdușit nu are rost cîtă vreme el nu este transferat în cel mult trei zile în burțile creștinilor. Cît despre medicii urgentiști, ei n-ar înțelege că a trecut Paștele dacă cel puțin jumătate dintre pacienții salvați în această perioadă n-ar fi diagnosticați cu indigestie și alte variațiuni pe aceeași temă mai mult sau mai puțin grave. Ați fost zilele acestea la supermarket? Sigur că da, altfel, vînzările n-ar fi mers atît de bine, cozile n-ar fi fost atît de stufoase iar parcările neîncăpătoare, dacă tot orașul nu s-ar fi alimentat din supermarketuri. Știți deci, ce febră ne-a cuprins. Totul, în așteptarea… mielului. Cine, în tot acest vacarm, mai are vreme de denii, de rugăciune, de liniște și de regăsire? Or fi cîțiva, dar sigur pe aceia nu i-am văzut la supermarket. Ei simt că astăzi e Vinerea Mare ce precede Învierea Domnului. Căci Paștile înseamnă Învierea, nu frigidere devorate de pofticioși.







