Din seria etichetelor caracterizatoare care, invariabil, deranjează deși au un sîmbure de adevăr, face parte și zicerea că românii nu s-ar rupe cu munca și le-ar cam plăcea trasul mîței de coadă, în timp ce comentează despre leneșii greci, pîrîcioșii nemți sau bețivanii englezi. Ce fac oamenii în timpul orelor de muncă trebuie să fie responsabilitatea manangerilor și e o chestiune de eficiență a instituției, fie ea particulară sau de stat. Comportamentul vizavi de muncă este relevant, constată specialiștii, așa încît ei studiază și ce fac oamenii în timpul liber, inclusiv în vacanță, că tot veni vremea. Un sondaj realizat de eJobs România relevă faptul că trei angajaţi din 10 lucrează cînd sunt în vacanţă iar opt din 10 citesc emailurile de serviciu. Mai puțin de o treime dintre respondenţi spun că delimitează foarte bine perioadele de lucru cu cele de vacanţă şi nu muncesc niciodată atunci cînd sunt în concediu. De altfel, perioadele de concediu sunt la fel de relevante ca și cele de lucru, în ceea ce privește cultura muncii. Într-o societate așezată, în care angajații sunt tratați și plătiți corect, în care sistemul funcționează, sunt reglementate și normele care par a fi mai degrabă de bun simț. Vacanța trebuie să fie vacanță pentru toată lumea, de la manager, la portar iar întreruperea ei chiar ar trebui să reprezinte situații excepționale, foarte bine argumentate. Pînă la urmă, respectul este principala cale de comunicare spre și între angajați. Și nici măcar „clientul nostru, stăpînul nostru” nu are voie să răstoarne asta. Respectarea programului de lucru, a pauzelor, a concediilor și a timpului liber, în general, este o condiție fără de care nu se poate, în cazul în care ne dorim angajați mulțumiți. Iar cum aceștia sunt și cei mai eficienți, logic ar fi să ne pese. Și iată cum am demonstrat iar ceea ce era de demonstrat: că resursa umană e cea mai importantă.
Alina Mihăescu
