Aşa cum a venit, aşa s-a dus. Şi nu cred să fi lăsat urme prea adînci. Mă refer la prima ediţie a Programului Ştefanian, un program iniţiat de preşedintele PNL al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, fan declarat al lui Ştefan cel Mare. La Cetatea de Scaun s-a făcut o slujbă în memoria tuturor celor care au condus Moldova de-a lungul timpului, tot Cetatea a găzduit un moment culturalo-artistico-istoric în care s-au împărţit peceţi oaspeţilor din celelalte regiuni pe unde domnitorul a lăsat ceva în urmă, iar pe 2 iulie s-a mers organizat la Putna, la mormîntul lui Ştefan. Aparent întîmplător mă voi opri acum la Gheorghe Cozorici. Despre fostul mare actor „Cinemagia” scrie că a fost „cel care l-a « reînviat » pe Ștefan cel Mare printr-o interpretare monumentală”. Conform site-ului de specialitate înainte amintit, „prestigiosul actor de teatru şi film s-a născut pe 16 iulie 1933 în Arbore, judeţul Suceava. A urmat cursurile primare şi secundare pe meleagul natal, apoi Institutul de Artă Dramatică din Bucureşti, obţinînd diploma de absolvire în 1956”. Aurel Storin spunea despre actorul care a jucat în zeci de piese de teatru şi filme că „avea un glas sigur, neşovăitor, parcă tras cu linie netremurată şi care lovea obstacolul auzului nostru într-o aterizare directă, fără recul. O vibraţie scurtă, pătrunzătoare, o muzică gravă, un sunet de instrument sever. Cred că rostindu-şi replicile undeva, într-o pădure adevărată, ar fi preschimbat uşor copacii în orgă, cerul în clopot şi frunzele în mişcătoare flăcări verzi”. După umila mea părere, marele actor care s-a stins din viaţă în decembrie 1993, la Bucureşti, merita să primească titlul de cetăţean de onoare post-mortem al judeţului Suceava. Din cîte ştiu eu, nici actuala conducere a Consiliului Judeţean şi nici fostele conduceri nu au acordat un asemenea titlu. Dar poate la ediţia de anul viitor a Programului Ştefanian, cînd va fi serbat şi Centenarul Unirii. Cine ştie.
