Nu şi de poimîine încolo

Primarul PNL al Sucevei, Ion Lungu, intenţionează să propună Consiliului Local majorarea cu aproximativ 19% a dărilor locale începînd de anul viitor. Îmi şi închipui ce tămbălău va ieşi în şedinţa deliberativului local, cu pesediştii şi cu aldiştii înfierîndu-i pe penelişti, pentru că în timp ce ei se dau şi peste cap ca să mărească pensii şi salarii, urmaşii pedeliştilor fac ce ştiu mai bine: îi chinuiesc pe cetăţeni, de astă dată majorîndu-le taxele. Numai că preconizata creştere a dărilor locale în municipiul Suceava reprezintă o consecinţă directă a măsurilor populisto-habarniste luate de gînditorul de la Slatina, Darius Vîlcov, şi de gînditorul de la Alexandria, Liviu Dragnea, sprijiniţi de majoritatea parlamentară din care fac parte şi parlamentarii PSD şi ALDE din judeţul Suceava. Intenţia primarului liberal este firească în condiţiile în care au crescut salariile în primărie, lucru permis cu nonşalanţă şi chiar încurajat de Guvernul PSD-ALDE. Apoi, scăderea impozitului pe venit de la 16% la 10% a subţiat încasările municipalităţii din cota pe acest venit. Oricum, chiar şi cu majorarea dărilor locale, bugetul Sucevei pe anul viitor tot va fi mai mic cu aproximativ 20%. Totodată, Guvernul PSD-ALDE a redus drastic investiţiile publice, localităţile aşteptînd degeaba bani de la Bucureşti pentru diferite lucrări. A se vedea cazul de la Suceava în ceea ce priveşte reabilitarea reţelei de termoficare: Guvernul a promis 7 milioane de lei în primă fază, după care a zis că dă doar 3,5 milioane. Banii n-au ajuns nici în ziua de astăzi, iar firmele de construcţii care au muncit au rămas neplătite. Consecinţa o reprezintă faptul că străzile pe care s-a intervenit au rămas sparte. Dacă se doreşte ca în oraşul ăsta să se mai facă una-alta şi ca Primăria să nu se închidă, taxele locale trebuie mărite. Altă soluţie nu este. În acest timp, liderul PSD Suceava, senatorul Ioan Stan, trimite comunicate de presă în care arată că acţiunile Guvernului sînt menite să asigure românilor siguranţa zilei de azi, ca şi a celei de mîine. Însă nu a foarte multor români şi nu şi de poimîine încolo.