Lumina nu-i pentru toată lumea

„Lumină pentru fiecare cătun”. Nu, nu este vorba despre demararea unui program de electrificare care vizează Suceava, judeţ în care există 1.948 de gospodării fără energie electrică. „Lumină pentru fiecare cătun” se intitula un articol publicat de „Jurnalul naţional” în 2008. În articol se arăta că în România interbelică „puţine sate cunoscuseră avantajele energiei electrice”. Dar au venit comuniştii la putere, şi-au suflecat mînecile şi s-au apucat de tras cabluri prin oraşele şi satele patriei. Conform articolului: „Acum în « patria oamenilor muncii », ţăranii erau anunţaţi că electrificarea le va face viaţa « mai spornică şi mai uşoară » prin folosirea tot mai mare a maşinilor agricole de tot felul, care creşteau producţia la hectar. Comodităţi şi divertismente rezervate pînă atunci doar orăşenilor, urmau să-i bucure de-acum şi pe locuitorii satelor. Fiecare sat urma a fi înzestrat cu un cinematograf şi cu aparate radio, iar lumina nu putea lipsi din case. În frenezia « întrecerilor socialiste » declanşate în uzine au fost prinşi şi ţăranii, dar sub o altă formă – întrecerea pentru titlul de « comună model ». Pentru a primi statutul de comună « fruntaşă », un sat trebuia să-şi modernizeze clădirile primăriei şi şcolii. Prezenţa căminului cultural, mijloc de « culturalizare a maselor », era, de asemenea, o condiţie de înscriere în « cursă ». Drumurile trebuiau reparate, iar apa potabilă, adusă prin conducte speciale, şi lumina electrică erau, de asemenea, prevăzute în plan, conform lozincii « lumină în fiecare cătun »”. Însă, visul de aur al comunismului n-a devenit niciodată realitate. În ciuda numeroaselor anunţuri triumfaliste făcute de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu Dej şi de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, programul de electrificare nu s-a încheiat niciodată. Aşa cum spuneam, sîntem în anul 2018, iar în judeţul Suceava există 1.948 de gospodării fără energie electrică. Conform „Monitorului de Suceava”, „din 2016, Guvernul are semnat un memorandum cu Innovation Norway, operatorul care asigură implementarea Programului Energie Regenerabilă, Eficienţă Energetică, Securitate Energetică, finanţat din fonduri norvegiene. Dintr-o bază de date cu 21.432 de locuinţe neelectrificate din toată ţara, pusă la dispoziţie de Ministerul Energiei, norvegienii vor selecta şi vor racorda la reţea 10.000 de gospodării”. De ce nu se mai ocupă Statul Român de electrificare? Păi, fiindcă nu mai se mai ocupă de reţelele de medie şi joasă tensiune şi de distribuţia de energie electrică, această activitate, cu tot cu reţele şi cu sedii, dînd-o aproape de pomană nemţilor de la Delgaz, fostul E.On. Atunci de ce nu se ocupă Delgaz-ul de electrificare? Dar Delgaz-ul a venit în România să facă bani, şi nu electrificare, şi nici să le ofere servicii de calitate abonaţilor pe care Statul Român i-a oferit pe tavă. Dacă regimul comunist se făcea că dă lumină la tot poporul, Delgaz-ul nici măcar nu mimează acest lucru. Nu o face pentru că-l doare la 14 metri în faţa stîlpului de transport a energiei electrice pe care l-a primit aproape de pomană.