Totul ţine de context

Conform Inspectoratului Şcolar Suceava, în acest an urmează să se închidă cinci grădiniţe şi patru şcoli. Am dat peste o statistică din urmă cu cinci ani în care se arată că în mandatele miniştrilor Cristian Adomniţei, Ecaterina Andronescu şi Daniel Funeriu s-au închis 1.781 de şcoli şi a fost comasată activitatea a altor 1.534 de şcoli. Datele au fost furnizate atunci de consilierul prezidenţial Daniel Funeriu. În anii 2007 şi 2008, cînd la conducerea Ministerului Educaţiei s-a aflat liberalul Adomniţei, originar din Suceava, au fost închise 326 de şcoli. În anii 2009 şi 2012, cînd la şefia Ministerului s-a aflat social-democrata Andronescu, au fost închise 776 de şcoli, iar în anii 2010 şi 2011, sub conducerea lui Daniel Funeriu, a fost pus lacătul pe 679 de şcoli. Deci, în mandatul Ecaterinei Andronescu au fost închise mai multe şcoli decît în mandatul lui Daniel Funeriu. La vremea respectivă, pedelistul Daniel Funeriu spunea: „Şcolile se închid sau se deschid prin decizia primăriei, cu avizul conform al inspectoratului. Şcolile nu se închid prin decizia ministrului. Şcolile se închid pentru că nu mai sînt copii, nu pentru că e nemernic primarul”. Conform Inspectoratului Şcolar Suceava, condus de social-democratul Gheorghe Lazăr, cele nouă şcoli şi grădiniţe nu vor mai funcţiona din cauza scăderii efectivelor de elevi sub limitele prevăzute de lege, adică minim 12 elevi la învăţămîntul primar şi minim 10 copii la învăţămîntul preşcolar. Deci, la cum e gîndit sistemul la noi, se vor mai închide unităţi de învăţămînt din cauza scăderii populaţiei şcolare. Acum nu face nimeni caz de acest lucru, în schimb se făcea mare tam-tam pe vremea Guvernului PDL. De ce? Pentru că în comparaţie cu social-democraţii, democrat-liberalii au tăiat salariile cu 25%, atrăgînd antipatia populară şi determinîndu-i pe cetăţeni să vadă numai lucrurile rele la PDL, iar din această cauză partidul a fost trîntit la alegeri de nu s-a văzut. Şi nu se mai vede nici un în ziua de astăzi, fiindcă s-a desfiinţat. Pînă la urmă, totul ţine de contextul în care se întîmplă lucruri şi de modul în care au loc dezbaterile în jurul unui subiect sau al altuia.