De certuri şi de cîrpeli lumea e sătulă

„Imaginea cu podul prăbușit este imaginea perfectă a unei țări care a crezut că va trăi pentru totdeauna pe umerii celor din anii 1960 și care a văzut cum brusc îi fuge pămîntul de sub picioare. Timp de jumătate de secol am crezut că putem trăi suspendați, paralizați într-un prezent etern, refuzînd să mergem mai departe, iar prin acest pod ne-am creat un microcosmos indiferent la orice agent extern. Alții au descoperit și alte universuri, au construi alte poduri. Noi nu. Noi ne-am făcut din imobilism un scop în viață, transformîndu-l în ideologie unică, în numele căreia îi punem la stîlpul infamiei pe toți cei care vor să privească înainte, convinși fiind că viitorul este un monstru. (…) Scriem «datorie publică», dar citim distrugerea sistematică a viitorului prin cîrpirea prezentului, cîrpeală după cîrpeală. Pentru că a schimba cu adevărat înseamnă să ne riscăm privilegiile. Nu e vorba că nu am știut, că nu am observat: știam totul foarte bine și ştiam că, dacă nu facem nimic, vom fi la mila lui Dumnezeu pe acel pod”. Am citat o parte dintr-un articol scris de un jurnalist italian după tragedia de la Genova şi preluat de „Cotidianul”. Săptămîna trecută, cîţiva oameni din Milişăuţi au protestat în faţa primăriei, nemulţumiţi fiind că nu începuseră lucrările de reparaţii la podul închis de inundaţiile de la finele lunii iunie şi pentru că nu fusese redat traficului podul provizoriu construit din tuburi prin apa Sucevei. Cînd inundaţiile au fisurat podul făcîndu-l impracticabil, primarul Milişăuţiului, Mircea Laurus, a ieşit public şi a spus că de ani de zile face adrese oficiale cerînd repararea podului care are o vechime considerabilă şi care nu a cunoscut de mult lucrări de consolidare. Însă, la noi, la fel ca în Italia, se aşteaptă să crape ceva şi apoi se intervine. Şi la noi este cîrpeală după cîrpeală şi se trăieşte din ce-au făcut înaintaşii noştri. Din fericire, la noi nu a murit nimeni. Dar nici nu trebuie să moară. Acum, în ceasul al 12-lea şi 45 de minute, poate că decidenţii renunţă la certuri şi se apucă şi ei de construit cîte ceva. De certuri şi de cîrpeli lumea e sătulă.