Valentin Popa a plecat ca de la casă pustie. PSD Suceava, organizaţia care l-a făcut ministru al Educaţiei, n-a spus nimic, de parcă şi-ar fi dat demisia paznicul ministerului, şi nu conducătorul acestuia. Tiptil a intrat în Ministerul Educaţiei domnul Popa, tiptil l-a părăsit. Tiptil în sensul că PSD Suceava n-a bătut toba înainte de a-l lua pe acesta de mînă şi de a-l duce în faţa greilor de la PSD, iar după ce Valentin Popa a demisionat din cauză de UDMR, dar şi pentru că simţea răsuflarea Ecaterinei Andronescu în ceafă, social-democraţii suceveni s-au făcut că plouă, că ninge, că a venit taifunul, că s-a aşezat bruma, că bate grindina, că-i eclipsă de soare şi alte lucruri din astea. De bătut toba s-a bătut la Bucureşti, domnul Popa fiind instalat cu scandal atît în interiorul partidului, cît şi în afara partidului, şi plecînd cu scandal prin decizia firească de a trimite profesori de limba română la şcolile cu etnici maghiari, care a pus în pericol prezenţa PSD la guvernare. PSD Suceava n-a catadicsit să facă nici o conferinţă de presă ori să trimită un comunicat cu instalarea rectorului universităţii sucevene în funcţia de ministru al Educaţiei şi n-a catadicsit nici să facă o conferinţă de presă ori să trimită un comunicat după ce acesta a demisionat. Există două explicaţii. Prima ar fi aceea că o ieşire publică în apărarea domnului Popa l-ar fi enervat pe şeful de la Teleorman, care şi-aşa era pachet de nervi din cauza puciştilor. Ieşirea publică ar fi semănat a mini-răzmeriţă din partea social-democraţilor suceveni. Însă, un mesaj de mulţumire pentru activitatea lui Valentin Popa tot ar fi putut să transmită public PSD-ul sucevean. A doua explicaţie pentru lipsa de reacţie este accea că domnul Popa nu este perceput de pesediştii suceveni ca fiind de-al lor. Domnul Popa s-a înscris în PSD cu cîteva ore înainte de a fi propus pentru funcţia de ministru, iar în timpul mandatului său nu s-a manifestat niciodată ca un activist pesedist. PSD e de părere că a făcut suficient pentru domnul Popa punîndu-l ministru. Şi cu asta basta. Acum rămîne de văzut dacă Valentin Popa va considera că mai merită să fie membru PSD sau că mai bine se întoarce în „civilie”, dar şi dacă PSD va mai conta pe serviciile sale ori ba.
Valentin Popa, între PSD şi „civilie”
