Într-un interviu acordat revistei „Familia Ortodoxă”, stareţul Mănăstirii Putna, Velnic Melchisedec, şi-a spus mai multe ofuri. Unul dintre ofurile întîi stătătorului lăcaşului de cult unde-şi doarme somnul de veci Ştefan cel Mare este acela că ar exista o luptă împotriva modelelor. Stareţul l-a dat ca exemplu pe Ştefan cel Mare, care-şi găseşte locul în cartea de istorie numai cale de două rînduri. Exagerează părintele, însă adevărul e că personalităţilor marcante şi evenimentelor importante ale românilor nu li se acordă atenţia cuvenită în cărţile de istorie şi nici în timpul orelor de istorie. Din cauza programei, profesorii trebuie să alerge cu limba scoasă prin materie, iar elevii abia ţin pasul cu ei. Cît despre manuale, acestea au fost scrise de cine a vrut şi cine nu a vrut, goana editurilor de garaj după banii publici fiind una nebună. În ceea ce priveşte controversatul proiect al Catedralei Neamului, Velnic Melchisedec a spus: „Catedrala este pacea, bucuria și așezarea întregului neam în acest An Centenar. Eu, iertat să-mi fie că spun această vorbă, cînd am auzit că unii vor « spitale, și nu catedrale » am zis: « Înseamnă că sîntem bolnavi, pentru că recunoaștem în mod public că sîntem un popor bolnav mintal și sufletește, un popor bolnav biologic, de aceea avem nevoie de spitale »”. Mi se pare cam dură exprimarea stareţului Mănăstirii Putna. Poate ar fi trebuit o abordare mai puţin abruptă. Una gen: în anii în care nu s-au dat bani pentru Catedrala Neamului cîte spitale s-au construit? Şi cîte secţii au fost renovate şi zac nefolosite, şi cîtă aparatură de înaltă performanţă achiziţionată cu bani grei stă în cutii din cauză că nu are cine să o folosească ori pentru că nu a fost făcută toată documentaţia necesară? Şi încă ceva: românii care vor mai mult decît să-şi hrănească trupul atunci cînd se află în străinătate vizitează catedralele, şi nu spitalele. Asta dacă nu păţesc ceva şi au nevoie de asistenţă medicală.
Stareţul Melchisedec, catedralele şi spitalele
