Bălăria politică, fostă bătălie politică
Disputa electorală în judeţul Suceava a ajuns atît de jos, încît distanţa dintre aceasta şi genunchiul broaştei este echivalentă cu cea dintre comuna Drăguşeni şi comuna Poiana Stampei. Altă distanţă n-am găsit. Politicienii suceveni sînt atît de vulgari încît te gîndeşti că înainte de a ieşi din casă se parfumează cu o cîte o tonă de „Vulgari”. Limbajul pe care-l folosesc nişte băieţi cu carnete de membru de partid în buzunare şi cu pretenţii de domni de oraş este unul care le este străin pînă şi neciopliţilor care se distrează cînd văd nenorocirile prezentate în timpul ştirilor de tipul celor de la ora 5. Limbajul de mahala nu-i limbaj de mahala destul dacă nu e şi fudul, adică dacă nu se prezintă în faţa oamenilor la braţ cu nişte idei considerate de el ca fiind strălucitoare. Însă, ideile sînt în cel mai bun caz tălîmbe. Dacă n-ar fi campaniile electorale am trăi cu falsa impresie că indivizii ăştia care fac politică sînt nişte domni pentru că umblă tot timpul cu costum şi cu cravată, iar la noi în popor se spune că haina-l face pe om. De fapt, vorba-l face pe om. În cazul activiştilor de partid, vorba-l face pe om de rîs. Lupta electorală a scos mîrlanul din politician, iar acesta se comportă ca atare, ignorînd faptul că mesajele şi comportamentele sale ajung la nişte oameni care poate ţin la mîrlănisme, dar care cu siguranţă îi urăsc pe mîrlani. Au mai fost campanii electorale în judeţul nostru, s-au mai spus lucruri urîte, s-au mai făcut de rîs unii şi alţii, însă ceea ce se întîmplă în aceste zile depăşeşte orice limită: unei mîrlănii mici şi mijlocii i se răspunde cu o mîrlănie mare, iar mîrlănia mare este repede „îngropată” de o mîrlănie şi mai mare. Ceea ce uită activiştii angrenaţi în bătălia politică, una care a dat de mult în bălărie politică, este că alegerile trec, iar ei rămîn. Vor râmîne tot la Suceava unde se vor întîlni unii cu alţii şi vor trebui măcar să se salute.
Disputa electorală în judeţul Suceava a ajuns atît de jos, încît distanţa dintre aceasta şi genunchiul broaştei este echivalentă cu cea dintre comuna Drăguşeni şi comuna Poiana Stampei. Altă distanţă n-am găsit. Politicienii suceveni sînt atît de vulgari încît te gîndeşti că înainte de a ieşi din casă se parfumează cu o cîte o tonă de „Vulgari”. Limbajul pe care-l folosesc nişte băieţi cu carnete de membru de partid în buzunare şi cu pretenţii de domni de oraş este unul care le este străin pînă şi neciopliţilor care se distrează cînd văd nenorocirile prezentate în timpul ştirilor de tipul celor de la ora 5. Limbajul de mahala nu-i limbaj de mahala destul dacă nu e şi fudul, adică dacă nu se prezintă în faţa oamenilor la braţ cu nişte idei considerate de el ca fiind strălucitoare. Însă, ideile sînt în cel mai bun caz tălîmbe. Dacă n-ar fi campaniile electorale am trăi cu falsa impresie că indivizii ăştia care fac politică sînt nişte domni pentru că umblă tot timpul cu costum şi cu cravată, iar la noi în popor se spune că haina-l face pe om. De fapt, vorba-l face pe om. În cazul activiştilor de partid, vorba-l face pe om de rîs. Lupta electorală a scos mîrlanul din politician, iar acesta se comportă ca atare, ignorînd faptul că mesajele şi comportamentele lor ajung la nişte oameni care poate ţin la mîrlănisme, dar care cu siguranţă îi urăsc pe mîrlani. Au mai fost campanii electorale în judeţul nostru, s-au mai spus lucruri urîte, s-au mai făcut de rîs unii şi alţii, însă ceea ce se întîmplă în aceste zile depăşeşte orice limită: unei mîrlănii mici şi mijlocii i se răspunde cu o mîrlănie mare, iar mîrlănia mare este repede „îngropată” de o mîrlănie şi mai mare. Ceea ce uită activiştii angrenaţi în bătălia politică, una care a dat de mult în bălărie politică, este că alegerile trec, iar ei rămîn. Vor râmîne tot la Suceava unde se vor întîlni unii cu alţii şi vor trebui măcar să se salute.
