Primăria Suceava îi tot aşteaptă pe oamenii cu probleme financiare să-şi ridice ajutoarele alimentare de la Uniunea Europeană, însă aşteaptă mai mult degeaba. Mai multe categorii sociale pot beneficia de cîte 15 kilograme de făină şi de cîte 4 kilograme de zahăr, iar pentru a putea intra în posesia produselor acestea trebuie să se deplaseze pînă la sediul microprimăriei din cartierul Burdujeni. Cum majoritatea celor care pot primi gratis făină şi zahăr nu este formată din oameni în puteri, ci din cetăţeni cam aduşi de spate de vreme şi de vremuri, pentru ca ajutoarele să poată fi ridicate e nevoie de două plase cărate de doi oameni. Cum majoritatea celor care pot primi gratis făină şi zahăr nu este formată din oameni cu maşini proprii şi cum microprimăria se află unde se află e nevoie de un drum dus-întors cu autobuzul. Iar drumul costă, pentru două persoane, 60.000 de lei. Cum făina nu este de cea mai bună calitate, cum produsele au fost achiziţionate en-gross şi cum nu se poate vorbi despre adaos comercial, înseamnă că ajutoarele Uniunii Europene înseamnă maxim 300.000 de lei. Dacă scădem banii de drum şi tranformăm în euro observăm că ajutorul UE este de aproximativ 6 euro de familie. E multă lume necăjită la noi, dar nu cred că atît de necăjită încît să bată drumul pentru un ajutor de 6 euro care vine din an electoral în Paşte sau mai bine zis în apropierea Crăciunului. Asta cred că este explicaţia pentru care mesajele transmise de Primăria Suceava de genul „Poftiţi la plăcinte pe care trebuie să vi le faceţi singuri dacă mai puneţi nişte ulei şi brînză din propria cămară”, deci asta cred că este explicaţia pentru care oamenii nu prea onorează invitaţia muncipalităţii. În 2009, într-o ţară membră a Uniunii Europene, vin ajutoare de 6 euro pentru familiile cu probleme financiare. Asta este imaginea României în Uniunea Europeană: o ţară de rupţi în fund care umblă cu plasele goale de colo-colo, în speranţa că cineva le va umple cu ceva gratis.
