Mare-i grădina administraţiei publice locale şi mulţi i-au sărit gardul. Unii dintre ei, cei mai norocoşi, nu s-au julit prea tare la tîmple şi la coate, astfel că au reuşit să se tîrîie pînă în biroul de primar. Unul dintre cei care şi-a trăit copilăria sărind gardul la vecini şi furînd, ca un puştan obraznic ce era, mere, pere în panere şi gutui, cu puf galben ca de pui, se numeşte Ioan Pavăl. Ionuţ pentru copiii care s-au jucat cu el. Domnul Pavăl este acum ditamai primarul comunei de renume comunal Dumbrăveni. În timpul liber, Ioan Pavăl face politică. De fapt, făcea politică, însă nu pentru că acum nu mai are timp, ci fiindcă nu mai are motivaţie. Alegerile pentru şefia Organizaţiei Judeţene Suceava a PNL au trecut, dar domnul Pavăl n-a reuşit să obţină funcţia de preşedinte pentru care a candidat. În prezent, avînd şi mai mult timp liber, Ioan Pavăl se plimbă pe la oraş, adică pe la Suceava. Domnul primar nu vine cu cursa, cu maxi-taxi-ul, cu maşina mică sau cu căruţa, ci cu ambulanţa. Pe ambulanţă scrie mare că aceasta aparţine Primăriei Dumbrăveni, dar mai scrie şi altceva: este trecut, doamnelor şi domnilor, numele primarului. Eu ştiam că numele primarului stă scris pe toate gardurile, dar mai nou văd că e şi moda ca numele să fie scris pe toate portierele. Pesemne că ambulanţa reprezintă o donaţie făcută de vreo fundaţie la insistenţele lui Ioan Pavăl, însă e prea mult să-ţi scrii numele pe ea ca să demonstrezi tu, primar, ce mare chestie ai realizat. Sau poate că domnul Pavăl vrea să sugereze că numai el poate merge cu ambulanţa comunei Dumbrăveni. Problema e că Ioan Pavăl nu poate fi nici şoferul ambulanţei, pentru că, vorba aia, e ditamai primarul, şi nici doctor sau asistent medical fiindcă n-are studii de doctor sau de asistent medical. În aceste condiţii, Ioan Pavăl nu poate fi decît pacient. Astfel, domnul Pavăl este şi el unul dintre mulţii pacienţi care ne conduc.
