Pefectul de Suceava, Iulian Cimpoeșu, absolvent al universității sucevene, nu a lăsat să treacă neobservată ziua de naștere a Universității „Ștefan cel Mare”. La 31 de ani de la nașterea acesteia, domnul Cimpoeșu a scris că ”progresul municipiului Suceava, al județului Suceava, nu poate fi decît asociat cu USV, mai ales dacă privim la viitor!”. Perfect. Numai că se pare că drumul de la scriitura de pe Facebook la coloborarea efectivă cu universitatea suceveană este cam lung. Mina de uraniu de la Crucea este pe punctul de a fi închisă, iar minerii de acolo sînt bătaia de joc a diriguitorilor. În urmă cu cîteva zile, minerii au protestat din nou din cauză că nu-și primiseră salariile de două luni și fiindcă pentru ei viitorul nu sună deloc bine. După ce Bucureștiul a promis că vor veni banii, prorectorul Mihai Dimian a scris: ”Înțeleg că Ministerul Energiei a semnat contractul de preluare a producției de la Mina Crucea și se vor plăti datoriile salariale către mineri. Totuși, aceasta nu rezolvă problema, ci doar o amînă așa cum s-a tot întîmplat în ultimii ani. Soluția sustenabilă este ca această companie să scape de sinecuriștii numiți politic prin diverse funcții de conducere (vezi, spre exemplu, Consiliul de Administrație care nu are nici o legătură cu această activitate) și să semneze un parteneriat cu Ministerul Energiei pentru generarea unor rezerve strategice în această perioadă cînd prețul pe piața mondială depășește costurile noastre de fabricație. Este ultima mină de uraniu activă în România și, odată închisă, vom pierde întreaga expertiză și experiență acumulată precum și posibilitatea de a mai forma pe alții în acest domeniu. Sigur că numărul de angajați poate continua să scadă natural în timp și totodată să se restructureze anumite sectoare, dar a renunța complet și la ultima exploatare este o decizie proastă pentru țară, indiferent de anumite costuri pe care trebuie să le suportăm cu toții, prin taxe. Minerii de la Crucea desfășoară activități în condiții extreme și în zone de risc sanitar ridicat și merită mult mai mult respect din partea unor funcționari care nu văd decît cifre de moment de pe scaunul unui birou călduț!”. Domnul Dimian a demonstrat cu vîrf și îndesat încă de la debutul crizei sanitare că știe să rezolve lucruri, dovadă fiind ce-au făcut dumnealui și colegi de-ai săi la Spitalul Județean, și nu numai. Deci, conform domnului Dimian situația de la Crucea are rezolvare și chiar trebuie rezolvată. În plus, prorectorul vorbește și despre respect, respectul care trebuie acordat unor oameni care muncesc în condiții deosebite. Problemele de la Crucea cad în sarcina reprezentantului Guvernului în teritoriu, adică a prefectului. Un prefect care poate pune mîna pe telefon pentru a-l invita la o discuție pe prorectorul Dimian, că tot a zis că fără universitate nu există progres.
