Sucevei îi lipsește orgoliul

„În 2000, cînd am venit la Suceava, Suceava, la capitolul sport, dar și la altele, era cu 25 de ani peste Botoșani. Din păcate, acum, după ce au trecut peste 20 de ani, Botoșaniul este cu 25 de ani înaintea Sucevei la capitolul sport, precum și la multe alte lucruri”. Această declarație îi aparține lui Marin Barbu, antrenorul care le-a adus suporterilor suceveni unele dintre cele mai mari bucurii. Foresta a fost una dintre cele mai frumoase echipe ale Sucevei, alături de CSM, care la finele anilor 80 reușea promovarea în Divizia ”A”. Foresta din urmă cu ani de zile, nu cea de acum, Foresta cea care a jucat în două rînduri în prima ligă. Domnul Barbu este în prezent director tehnic al celei de-a doua echipe a clubului de primă ligă Sepsi Sf. Gheorghe și coordonator al centrelor de copii și juniori. Sfîntu Gheorge este o localitate cu 55.000 de locuitori, iar investițiile în fotbal le fac patronul echipei, Primăria, Consiliul Județean și Guvernul Ungariei. Suceava, o localitate cu peste 100.000 de locuitori, nu are de ce să fie ajutată de Guvernul Ungariei. Sau poate că da. În amintirea vremurilor de altă dată, atunci cînd Bucovina era parte a Imperiului Austro-Ungar, președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, ar putea cere sprijin financiar Budapestei. Și dacă nu vrea să-și asocieze numele cu Viktor Orban, pe care Bucureștiul nu-l vede cu ochi buni, domnul Flutur ar putea să vorbească la Viena, că și-așa a fost cîndva oaspetele Parlamentului austriac. Am zis să mai și glumim un pic. La Suceava, Consiliul Județean nu este darnic cu fotbalul, așa cum este cel de la Covasna. În schimb, domnul Barbu spune că suma de 500.000 de euro pusă la dispoziția Forestei de primărie reprezintă un buget uriaș pentru o echipă de liga a III-a. La Suceava mai lipsește un investitor important pentru a se face performanță, unul așa cum este Valeriu Iftime la Botoșani. Și cred că mai lipsește și orgoliul de altă dată, pentru că altfel nu ne-am fi lăsat depășiți de județul vecin și prieten, Botoșani, sau măcar ne-am fi ținut aproape, nu la 25 de ani distanță.