Pe primarul Sucevei, Ion Lungu, îl bate gîndul să facă ceva de Zilele Sucevei. Nu chiar ca în anii de dinaintea pandemiei, dar ceva-ceva spunea că tot va face. Sigur nu știa ce, pentru că nu e clar care vor fi condițiile impuse de autorități din cauza crizei sanitare care încă nu s-a terminat. În contextul în care la Spitalul Județean Suceava lucrurile au început să intre pe un făgaș oarecum normal, primarul ar trebui să-și aducă aminte de cei care au dus greul. Mă refer la personalul medical care nu a dat bir cu fugiții. Chiar dacă s-ar crea niște discuții, Ion Lungu ar trebui să ofere odată promisele titluri de cetățean de onoare. Managerul spitalului, Alexandru Calancea, se ferește de mult să-i înainteze primarului lista cu persoanele care ar merita acest titlu, din motive lesne de înțeles. Domnul Calancea evită să-și urce doctorimea în cap, pentru că dumnealui are nevoie de liniște, și nu de agitație și de bîrfe. Însă, primarul îi cam știe pe cei care nu s-au dat loviți. Și, din discuții informale, i-ar putea afla pe toți. Nu este normal ca unii care s-au speriat și au fugit, lăsînd spitalul descoperit, să se dea și ei ”eroi în alb”, ”îngeri” sau nu știu cum le-au mai spus unii exaltați. Și nu este normal ca alții care au tras de ei și nu s-au lăsat în ciuda bulibășelii de la acea vreme să nu fie premiați și arătați lumii. În același timp, nu trebuie uitați nici medicii militari care, în brambureala generală, au fost trimiși la Suceava să aducă spitalul pe linia de plutire. Au fost și unele exagerări, au fost și unele stîngăcii, dar au făcut și ei ce s-au priceput într-o perioadă în care o lume întreagă era bulversată. De Zilele Sucevei, medicii militari care au contribuit la calmarea situației de la Spitalul Județean ar trebui invitați la Suceava, felicitați și premiați.









