Marin Barbu a fost antrenorul Sucevei pe vremea cînd echipa locală de fotbal era în prima ligă. Marin Barbu și echipa au adus lumea la stadion. Și cîtă lume. Și ce meciuri erau atunci, și ce atmosferă. Domnul Barbu nu este de prin părțile locului, dar Suceava i-a rămas lipită de suflet. Cu bunele și cu relele ei. Domnul Barbu se gîndește mai mereu la Suceava, și nu doar la Suceava fotbalistică. În urmă cu cîteva zile, Marin Barbu, cunoscut și ca Magiun, a început un tur al județului nostru. Nu singur, ci cu soția sa. A venit pentru mănăstiri și pentru peisaje, dar și pentru a se întîlni cu prietenii și cu amicii pe care i-a lăsat la Suceava. Domnul Barbu iubește Suceava, dar nu pe de-a întregul, fiind dezamăgit că nu se face mai mult pentru sport. Și nu doar pentru fotbal. Pentru Magiun, potențial există, dar nu are cine să-l exploateze. Din lipsă de interes ori din neștiință. Domnul Barbu locuiește în județul Covasna și se ocupă de centrul de copii și juniori al echipei de primă ligă Sepsi Sfîntu Gheorghe. Magiun vorbește cu bucurie despre investițiile care se fac în sportul covăsnean, în oameni și în baze sportive, și se întreabă cum este posibil ca Suceava să nu aibă o sală polivalentă și un stadion adevărat. Marin Barbu lucrează la Sfîntu Gheorghe, dar o parte din sufletul său este la Suceava. Magiun nu a uitat Suceava, dar Suceava l-a uitat pe acesta. Chiar dacă fotbalul sucevean se zbate în mediocritate, Suceava nu l-a mai căutat pe Marin Barbu. Însă, probabil că Suceava îi vrea binele. De ce să-l ia dintr-un loc în care acestuia îi merge și să-l aducă undeva unde lucrurile sînt alandala?
Oamenii nu uită Suceava, dar Suceava îi uită
