Sînt destui suceveni cărora, din păcate, apele le-au lovit casele ori gospodăriile le-au fost atacate de incendii. Dacă locuințele sînt grav afectate, oamenii se mută prin vecini și pe la prieteni. Dar asta nu înseamnă că își fac culcuș acolo și nu mai pleacă, ci locuiesc numai pentru o perioadă. Însă, doar noaptea, pentru că în timpul zilei își bat capul și-și rup mîinile pentru a termina cît mai repede lucrările de reconstrucție. Cînd un om este lovit de necaz, vecinii și pritenii sar să îl ajute. Care cu o bucată de lemn, care o bucată de tablă, care cu bani, care cu forță de muncă, fiecare cu ce poate. Asta se întîmplă în Suceava reală, cea a omului simplu. În ceea ce privește Suceava sus pusă, lucrurile stau complet diferit. De exemplu, au trecut mai bine de cinci luni de cînd Palatul Administrativ din centrul Sucevei a fost lovit în plin de un puternic incendiu, dar și de jeturile de apă ale pompierilor care au făcut tot ce au putut pentru a limita proporțiile dezastrului. Angajații Prefecturii și ai Consiliului Județean s-au mutat repede la rude și la prieteni, ca să zic așa, adică la instituții care se află în subordinea administrației județene sau a Primăriei Suceava. S-au mutat și stau bine mersi, părînd că nu-i doare capul că le-a luat foc casa. Nici vecinii și prietenii, mă refer aici la niște firme de construcții care au lucrări publice, nu le-au sărit în ajutor pentru a-și reconstrui casa. În loc ca Palatul Administrativ să arate ca un furnicar, impozanta clădire din centrul Sucevei încă se află în așteptarea celor care ar trebui să o cosmetizeze. Păcat că Suceava sus pusă nu învață nimic de la Suceava reală, cea a omului simplu. Și încă ceva: au trecut mai bine de cinci luni, iar ancheta nu a produs nici un rezultat concret, nu a stabilit cine se face vinovat de dezastrul de la Palatul Administrativ.
Lecții pentru Suceava sus pusă
