Chiar dacă Suceava nu este în Olanda, municipiul reședință de județ este plin de mori de vînt. Mori de vînt sînt și la Prefectură, și la Consiliul Județean, și la Direcția de Sănătate Publică, și la primăriile și spitalele din Rădăuți și Fălticeni. Cu aceste mori de vînt se luptă managerul Spitalului Județean Suceava, Alexandru Calancea. Domnul Calancea spune, domnul Calancea aude. Și nu-i place deloc ce aude de la instituțiile specializate în bătut apa în piuă și pasul pe loc în așteptarea unei minuni care să pice din cer. Cu siguranță că altfel ar fi stat situația dacă distinsul medic Cristian Irimie nu ar fi trecut la cele veșnice, ci ar mai fi rămas pe-aici, pe pămînt, pentru a da un sfat sau un telefon. Domnul Irimie a fost și director al Spitalului Județean Suceava, și director al Direcției de Sănătate Publică, și secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătății din partea partidului condus la vremea respectivă de actualul președinte al Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur. Cristian Irimie a fost un specialist respectat de mai toată lumea, și de aici de la Suceava, și de la București, dar și din alte părți ale țării. Dacă domnul Irimie ar mai fi trăit, cu siguranță că acesta ar fi fost un aliat al domnului Calancea. Iar pe Cristian Irimie l-ar fi ascultat cu atenție și ar fi făcut ceea ce spune și președintele Consiliului Județean, și directoarea DSP, și directorii spitalelor din județ. Unde mai pui că lui Cristian Irimie i-ar fi răspuns la telefon la orice oră din zi și din noapte și ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, și șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, Raed Arafat, oameni cu care acesta a colaborat și cu care rămăsese în relații cordiale. Păcat că doctorul Irimie s-a dus. Păcat, pentru că doctorul Calancea a pierdut un aliat de care ar fi avut mare nevoie. Și nu doar doctorul Calancea, ci întreg sistemul medical sucevean.
Aliatul care lipsește
