Dintre toţi şi dintre toate, pe el îl iubesc cel mai tare. De el îmi este cel mai dor pentru că el mă face să fiu cea mai eu. RADIO-ul e marea mea iubire. Să fi fost 1992, cînd graţie unei bune prietene, am călcat pentru prima dată în staţia de emisie a postului local Radio Top 91, de la Casa de Cultură. Auzisem că acolo s-au adunat unii dintre cei mai faini oameni din oraş – îndrăzneţi, curioşi, cool, care gîndeau cu propriul cap, care ştiau şi ascultau muzică bună şi care aveau ceva de spus . Adică aşa cum aş fi vrut şi eu să fiu. Găsisem chipul şi asemănarea, calea spre microfon am aflat-o însă un pic mai tîrziu, în 1994 cînd, prin recomandarea lui Vasea Bejenaru (şi el fost om de bază la Radio Top 91), am devenit parte a echipei Radio Uniplus. În zbuciumaţii ani 90, începuturile radioului în România liberă aduceau tone de bucurii şi satisfacţii. Nu conta nici salariul infim, nici inflaţia supernovă, nici orele suplimentare fără număr făcute doar de drag. Cum altfel, când radioul însemna concerte mari, artişti celebri întîlniţi în carne şi oase, workshopuri şi cursuri cu jurnalişti adevăraţi de la BBC sau Reuters! Oportunităţi şi oameni unul şi unul: toţi au crescut, s-au făcut mari, au plecat peste mări şi ţări. La Suceava, doar Radio Top a rămas neclintit. La un moment dat, chiar şi Sorin Avram, jurnalistul care se identifică cu Radio Top, a plecat la Bucureşti pentru un proiect jurnalistic mai amplu; Radio Top tot aici a fost – cu acelaşi Matinal al cărui microfon trebuia ocupat de cineva. Aşa se face că, după 20 de ani, am devenit şi eu, oficial, membru al redacţiei Radio Top. Am făcut matinale, ştiri, comentarii şi tablete şi aş mai fi făcut şi astăzi dacă nu mi-ar fi plăcut provocările. Dar dintre toate, dintre marile mele iubiri, radioul e pe primul loc. La mulţi ani, Radio Top!
P.S. Ataşez această fotografie din 2000, dar atît de specifică anilor 90- adorabili de politically incorrect.
Alina Mihaescu, director de spectacole la Teatrul ”Matei Vișniec” Suceava.
