În opinia psihologului sucevean Doina Schipor, în mod special copiii refugiați din Ucraina vor suferi din cauza războiului, iar unii dintre ei vor necesita terapie. Doina Schipor este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității <Ștefan cel Mare> și participă la activitățile de voluntariat derulate de studenți la hotelul <Mandachi> în sprijinul copiilor refugiați. Psihologul a declarat, la Radio Top: „Din punct de vedere emoțional, copiii nu au cum să uite această secvență din viața lor. Funcție de felul de variabile, această secvență poate să genereze efecte pe termen lung, sindrom de stres posttraumatic, aspecte din această zonă diagnostică, combinate cu aspecte privind anxietatea. Chiar depresia poate să apară la copii, deși de multe ori este mascată. La unii copii am văzut astfel de manifestări prezente în momentele în care erau la activități. Refuzau să comunice, refuzau să participe, se vedea că aveau o mimică puternic afectată, inclusiv în relația cu părintele. Cu siguranță, mulți dintre acei copii vor avea nevoie de terapie, în sensul de consiliere, de context de suport”.
Doina Schipor a completat: „În activitățile noastre am utilizat desenul. Inițial începeam cu un desen cu o anumită temă. Studentele pregăteau o temă, după care am discutat să-i lase pe copii să deseneze liber, să-și lase emoțiile să se exprime. Desenul este o modalitate de catharsis (n.r. – de eliberare psihică). E frumos atunci cînd la activități sînt prezente și studentele care vorbesc limba ucraineană, întrucît sînt copii ce simt nevoia să și verbalizeze. Desenează și apoi desenul deschide calea spre verbalizarea emoțiilor. Le-am rugat pe studente să ne traducă, să ne explice ce le spun copiii. Le povesteau cum nu pot să-și scoată din minte sunetul sirenelor. Cînd au început să deseneze și-au reactualizat amintiri legate de felul cum se auzeau exploziile, ziduri, elicoptere, oameni care se ascund la metrou. Așadar, desenele lor conțineau bombe, ziduri, elicoptere, tancuri, soldați, oameni care se ascund la metrou. În desenele copiilor se exprimau, de fapt, emoțiile pe care le trăiseră și probabil că încă le trăiau”.
Universitara suceveană a mai arătat că studentele voluntare fac o bună practică și s-au atașat de copii și a precizat: „Mă bucur foarte mult pentru experiențele studentelor. Pe lîngă aspectul formativ au exersat tehnicile învățate și au căpătat încrederea că pot construi o relație cu un copil dincolo de bariera de limbă”. Doina Schipor a continuat, spunînd: „Avem fotografii cu studentele care-și îmbrățișează copiii cu care au lucrat sau care participau la plecarea copiilor cu autocarul. Studentele le făceau din mînă ca și cum ar fi fost într-o relație emoțională veche”.
