Roata panoramică este puternic contestată de mai mulți suceveni, activiști de partid sau apolitici. Spun contestatarii proiectului primarului Ion Lungu că roata ar fi un kitsch, al cărei loc nu este în apropierea Cetății de Scaun, ori că aceasta este prea costisitoare și nu se va bucura de succes. Deci, roată nu trebuie, dar oare Suceava are nevoie de statui? Unul dintre susținătorii ideii că dintr-un oraș cu pretenții nu pot lipsi statuile este directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu. Declara acesta anul trecut: ”Noi, totuși, trebuie să plecăm de la acea mentalitate de oraș mic. Trebuie să ajungem la o mentalitate de oraș mare. Un oraș mare, pe lîngă mobilier stradal, în Suceava nu prea există mobilier stradal, are multă artă. Și cînd spun artă mă refer la tot ce înseamnă manifestare artistică în spațiul liber. Noi avem senzația că doar busturile sînt artă monumentală. Nu este adevărat. (…) Actualul municipiu Suceava are mai multe cartiere. Mergi în George Enescu nu ai nici o statuie, nimic. În Burdujeni nu este nimic. Doar un monument comemorativ pentru eroii revoluției. În Ițcani nimic, în Zamca-Mărășești practic nimic. În Areni ai discobolul de la Universitate, în rest nimic”. Tot domnul Ursu este cel care la începutul Săptămînii Patimilor a montat în fața teatrului sucevean o statuie realizată de artistul plastic Ion Mîndrescu în ciclul ”Murim spre a ne naște”. Lucrarea este una deosebită și înțeleg că ar costa în jur de 50.000 de euro. 50.000 de euro pentru o lucrare de artă care va dăinui peste secole. Ar trebui ca Suceava să fie împînzită de astfel de lucrări de artă? Ar trebui ca municipalitatea să investească în așa ceva? Poate ar merita dezbătută și această problemă.
