Angajații Primăriei Siret au primit niște recompense ca urmare a implicării lor în activitatea de gestionare a crizei refugiaților. Însă, nu din partea Comisiei Europene ori a Guvernului României, ci a unei fundații, la propunerea primarului Adrian Popoiu. Altfel, nu ar fi primit nimic, pentru că legislația nu permite. De la începutul crizei refugiaților, angajații Primăriei Siret, în primul rînd, dar și siretenii, în general, au făcut tot ce au putut pentru a gestiona situația. Au văzut acest lucru oficialii din țară și din străinătate care au fost la fața locului. Au fost președintele României, comisari europeni, ministrul de Interne din Franța, ministrul de Externe din Israel, ambasadori, premierul României, alți membri ai Guvernului de la București, dar și ziariști români și străini, și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale. Oficialii au venit, au văzut, au felicitat și au plecat. Siretul nu este un oraș bogat, din contră. Primarul Popoiu este nemulțumit, și pe bună dreptate, că nimeni nu a întors Siretului nici măcar un leu din suma cheltuită de administrația locală. Într-o declarație făcută la postul nostru de radio, domnul Popoiu a spus: ”Am reușit cu mari eforturi să gestionăm primirea unui număr mare de refugiați și eu cred că am fost un exemplu de bune practici la nivel național. Și publicația <Le Monde> a scris de bine despre Siret. Deși am cîștigat lupta cu mișcările refugiaților, nu ni s-au decontat sumele cheltuite. Este ca și cum o echipă de fotbal a cîștigat o competiție importantă, gen Champions League, iar jucătorii nu și-au primit primele. Noi am cheltuit undeva la 60.000 de euro. Nu este o sumă foarte mare, dar la cît sîntem de săraci…”. Domnul Popoiu așteaptă de la Guvern măcar banii pe care Siretul i-a cheltuit, nu și vreo recompensă. Măcar atît. 60.000 de euro nu înseamnă nimic pentru ditamai Guvernul. Cred că 60.000 de euro au costat numai vizita ministrului de Interne al Franței și cea a ministrului de Externe al Israelului ori cele trei-patru vizite ale miniștrilor români. Dar așa se întîmplă de cînd lumea: la omul sărac nici boii nu trag, iar la Siretul sărac nici banii nu trag. Siretul sărac trage de dimineață și pînă seara, iar la final se alege cu o bătaie pe umăr din partea unor bogați.
