În țara lui ”csf?”, ”ncsf”, adică în țara lui ”ce să-i faci?”, ”n-ai ce să-i faci”, frumusețea limbii române se ofilește pe an ce trece. Limba română e ca o bătrînă cu dinții de lînă, care abia își mișcă papucii rupți din fundul curții unde crește de capul lui un cireș pînă la cotețul unde două găini își mișcă crestele speriate că vine cîinele și le latră. Însă, mai sînt și oameni care se încăpățînează să readucă într-o oarecare formă limba română, făcîndu-i tot felul de tratamente cu cuvinte frumoase și cu fraze alese. Iată un exemplu: ”Bucovina, maestre George Sîrbu, ar zice unii că este mai săracă de acum; asta e doar în parte adevărat. Așa cum mărturiseați, acum cîțiva ani ați fost ales de Dumnezeu ca <tulpinița> din Botoșani să aducă ramuri bogate, aici, în Bucovina; cu aceste ramuri și flori, și fructe neîncetat rodind, Bucovina va fi frumoasă și bogată. Nu sînteți doar <un măr în plus în livada țării>, cum iarăși, cu smerenie mărturiseați, ci de acum sînteți rod frumos în grădina lui Dumnezeu, care și El, Frumusețea cea desăvîrșită, binecuvîntează pe cei care iubesc și prețuiesc tot ce înseamnă frumos”. Vorbele au fost rostite de Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Damaschin Dorneanul, la slujba de înmormîntare a maestrului George Sîrbu. Damaschin Dorneanul nu doar că are grijă de limba română, dar este și preocupat ca un vis al maestrului George Sîrbu să devină realitate. Episcopul-vicar a spus că domnul Sîrbu ”a fost cel care, din recunoștință față de înaintași, a lansat gîndul unei zile naționale de comemorare a rapsozilor și interpreților populari. Mă gîndesc ce bucurie ar fi ca acest gînd să se întrupeze și cei ce au această îndatorire să-l facă realitate. Și, oare, de ce nu această zi națională să fie tocmai în data de 27 mai a fiecărui an? Ne vom aminti atunci, nu doar de trecerea la Domnul a maestrului George Sîrbu, ci, cu asupră de mulțumire, pentru tot ce a făcut domnia sa ca moștenirea celor dinainte să nu piară, ci să fie vie, să vieze, să învieze”. Poate că vorbele vor fi auzite de parlamentarii din Suceava și măcar unul dintre ei va finaliza ideea încolțită în mintea și în sufletul maestrului George Sîrbu. Dacă nu se va face nimic, atunci nu ne va rămîne decît să ne întrebăm ”csf?” și să ne răspundem tot noi: ”ncsf”.
