Sărut mîna, Înalt PreaSfinția Voastră Calinic, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Mulțumită unui enoriaș curios, dar și transparenței de care continuați să dați dovadă am găsit răspunsul la o întrebare care mă frămîna de multă vreme: Sînt prost ori doar mi se pare? Ei bine, sînt prost. La rubrica ”Răspunsul ierarhului” din data de 9 iunie, un credincios cu inițialele C.D. spune așa: „Înaltpreasfinția Voastră… «Ploaie, Doamne, cu stropi mari să-nmoi sufletele tari,/ Ploaie, Doamne, cu stropi reci să-nmoi sufletele seci.» Nu cu mult timp în urmă <unii> vă numărau butoaiele cu agheasmă, mai nou <unii> vă numără distincțiile și premiile pe care le-ați acordat. Ce urmează să vi se mai numere? La noi în Arhiepiscopie într-adevăr nu existau asemenea practici … Exista însă obiceiul să fie promovați …., să fie îmbunătățit …., să fie protejați … și astfel …… Biserica din Bucovina timp de 30 de ani, puțin cîte puțin. Înțelegem că adepții …. își trăiesc cu anevoie frustrările (în chin, suspin și jale). În încheiere v-am întreba cum ați da definiția apoftegmei: «Calul moare de drum lung și prostul de grija altuia»?”. Întrebarea are legătură cu un comentariu difuzat de Radio Top după ploaia de distincții care a căzut peste Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților de Înălțare. Pe 2 iunie, Înaltul Calinic a oferit distincții unui număr exagerat de oameni, unii dintre aceștia avînd doar meritul de a fi șefii unor instituții de stat și de privit pe geam. În nemernicia mea am spus pe finalul comentariului: ”Cred că arhiepiscopul a vrut ca Biserica să se pună bine cu toată lumea: și cu spitalul, în caz că e nevoie de o intervenție pentru vreun preot bolnav, și cu jandarmii, ca să vină în număr cît mai mare atunci cînd sînt slujbe, pentru a preîntîmpina dezordinea, și cu primarii, care pot fi mai generoși cînd vine vorba de sponsorizat lăcașurile de cult. Oricum, a fost prea mult. Decît să fi ordonat ploaia de premii, Înaltul Calinic ar fi făcut mai bine să le ceară preoților să se roage să plouă, pentru că pămîntul Sucevei are nevoie de apă”. Elegant cum îl știm, ierarhul a răspuns astfel: ”Hristos S-a înălțat! Apropos de supărările unora, faptul că la hramul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou <a plouat cu diplome> arată respectul nostru față de toți cei care au fost și sunt implicați în lucrarea Bisericii. În plus, este un An Jubileu și, ca atare, trebuie să-l onorăm pe măsura împlinirii celor 500 ani de la sfințirea Bisericii <Sfântul Gheorghe>. Astfel, fără a supăra pe cineva, anii mulți atrag de la sine ordine și medalii pe măsură, în așa fel încât nimeni dintre cei implicați în lucrarea Bisericii să nu rămână în acest an și în anii următori neevidențiați. Cât despre ploaia atât de necesară, Dumnezeu a binecuvântat pământul Sucevei chiar în seara premierei documentarului dedicat Sfântului nostru ocrotitor. Se pare că nu a fost prea deranjat de ploaia de premii. Nădăjduim că va trimite ploaie îmbelșugată și de acum înainte. Doamne, ajută!”. Faptul că Înaltul Calinic a răspuns public unui credincios curios de definiția pe care arhiepiscopul ar da-o apoftegmei: «Calul moare de drum lung și prostul de grija altuia»?”, înseamnă că îl consideră pe autorul acestor rînduri prost. Că doar nu l-o fi considerînd cal. Prost, prost, dar măcar asta am priceput și eu. Prost, prost, dar apoftegma asta sau cum îi spune nu era cu cîinele care moare de drum lung, ci cu calul? În fine. Încurajat de faptul că Înaltul Calinic răspunde la toate întrebările care i se adresează, cu umilință întreb și eu: Am vreo șansă ca din prost să devin deștept? Ei, nu chiar ca o înaltă față bisericească ori ca un credincios care știe ce este aceea o aftogemă, dar măcar un pic, cît să înțeleg și eu cît de cît ce se petrece în jurul meu. Scuzați și sărut mîna, Înalt PreaSfinția Voastră.
Sorin Avram
