Excelent reportajul din cotidianul ”Libertatea” intitulat ”Cum a început anul școlar pentru elevii dintr-un sat din nordul Moldovei: romii învață în casă de chirpici, cu WC-ul în curte, românii, în școală cu toalete moderne”. În debutul materialului de presă se spune: ”Elevii de la Școala Nr. 2 din satul Stamate, județul Suceava, au o <căcăstoare>, cum îi spun localnicii, în loc de toaletă. Grupul sanitar al școlii e construit în proporție de 65% și a rămas așa de trei ani. Primarul promite că le va face o școală nouă copiilor de la Nr. 2 și ne invită mîndru să vedem toaletele noi de la Școala Nr .1 din același sat, acolo unde <e altă mentalitate>, pentru că nu sînt <copii romi>”. Dar cu ce sînt vinovați copiii de etnie romă pentru că s-au născut unde s-au născut? Nu de aia merg copiii la școală, pentru a fi educați și pentru ca astfel să-și schimbe mentalitatea, dacă aceasta nu este una sănătoasă? Dacă-i ții izolați, cum să se producă schimbarea? În reportaj este citată învățătoarea Dana Huțanu, care face naveta de la Suceava: se trezește în fiecare zi la 6 dimineața pentru a prinde microbuzul de Stamate, comuna Fîntînele, după care mai merge 2,5 kilometri pe jos. Doamna învățătoare a povestit că într-o dimineață l-a întîlnit pe un bărbat care ținea o bere în mînă și sprijinea un gard și care i-a comunicat că fata lui nu va veni la școală pentru că este pe cîmp, la muncă, fiindcă acolo se fac bani, și nu la școală. Dana Huțanu a declarat referitor la aceste episod: „Știți, un copil e o responsabilitate, nu-l poți abandona pur și simplu, nu-l poți folosi ca pe un animal de povară la muncile cîmpului. Cum să-i refuzi dreptul de a merge la școală?”. Referindu-se în continuare la Dana Huțanu, ”Libertatea” a scris: ”E înconjurată rapid de copii. Fiecare îi cere o îmbrățișare și o primește imediat. Înaintea primei zile de școală le-a adus prăjituri. Femeia crește singură doi copii, admite că și-a dat ochii peste cap cînd a ajuns prima oară la Școala nr. 2 din Stamate, dar acum e convinsă că munca ei poate schimba destine. Și spune că e dispusă să încerce, că a văzut progrese într-un an de lucru cu copiii. <Doamna> lucrează alături de învățătorul care predă la Stamate de mai bine de 20 de ani, Aliodor Daniliuc, <domnul Doru>. Pe banii lor au organizat o excursie pentru copii, pînă la Suceava, acolo unde pentru mulți dintre ei se termină <lumea cunoscută>. <Pînă la Suceava pentru mulți copii e o călătorie fantastică>, explică învățătorii. Pe banii lor cumpără uneori rechizite de la Pepco pentru a-i stimula pe copii să nu abandoneze școala și pentru a avea cu ce să lucreze”. Doi învățători de nota 10 și niște copii, care sînt doar niște copii, indiferent de culoarea pielii, care, ca toți copiii, au nevoie de atenție. Niște copii, care, dacă vor fi tratați ca ceilalți copii, poate că vor ajunge și ei ceva în viață. Niște copii la care nu au venit șefii cei mari, care au avut grijă ca de fiecare dată să participe doar la deschiderea anului de învățămînt la școli care arată bine și unde toată lumea rîde, cîntă și dansează. Bine ar fi fost dacă șefilor li s-ar fi legat de mînă niște ghiozdane, niște încălțări și niște haine și ar fi fost la Școala nr. 2 Stamate. Nici acum nu e prea tîrziu. (Foto: Captură ”Libertatea”)
