Uniunea Polonezilor din România a sărbătorit sîmbătă, 8 octombrie, 230 de ani de la sosirea polonezilor la Cacica, dar și hramul secundar al bazilicii „Adormirea Maicii Domnului” și întîlnirea persoanelor consacrate. După slujbele religioase, la Casa Naționalităților din Cacica a avut loc un program artistic susținut de ansamblurile Uniunii Polonezilor din România: „Sołonczanka” din Solonețu Nou și „Mała Pojana” din Poiana Micului. Totodată, copii din Cacica au prezentat un program artistic, care a fost urmat de un picnic. La eveniment au fost prezenți subsecretarul de stat în cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, Doina Iacoban, vicepreședinții Consiliului Județean Suceava Vasile Tofan și Niculai Barbă, directorul Salrom București, Dan Dobrea, directorul Salinei Cacica, Radu Dârțu, preotul Mihai Cobziuc, consilier eparhial la Biroul de Relații cu Minoritățile din cadrul Cancelariei Eparhiale a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, delegația schimbului XI al Contingentului Militar Polonez care staționează la Craiova, în frunte cu comandantul, maiorul Adam Gombiński, primarul comunei Cacica, Petru Todosi, primarul comunei Mănăstirea Humorului, Viorel Croitoru, primarul comunei Moara, Eduard Dziminschi, președintele Uniunii Polonezilor din România, deputatul Ghervazen Longher, și soția, Victoria, reprezentanții comunităților poloneze din România, persoanele consacrate, precum și pelerini prezenți cu ocazia hramului secundar de la Cacica.
Conform domnului Longher: ”Cacica este foarte importantă și pentru istoria așezării polonezilor pe aceste teritorii, deoarece a fost primul loc compact colonizat de polonezi în România de astăzi. Acest lucru este strîns legat de descoperirea zăcămintelor de sare de aici și construirea minei. La finalul secolului al XVIII-lea împăratul Iosif al II-lea a ordonat căutarea de sare gemă în Bucovina. În regiunea Cacicăi erau cunoscute de mult izvoarele sărate și, deja, din anul 1791 a fost înființată mina de sare. Pentru aceasta au fost aduși muncitori, mai întîi de pe teritoriile Ucrainei de astăzi, iar mai apoi între anii 1791-1792 familii poloneze din Bochnia și Wieliczka. Cu timpul, satul a devenit multietnic și multiconfesional, polonezii reprezentînd un grup de coloniști foarte activi și pentru mult timp cel mai numeros. Mina de sare pentru noi, polonezii, este ca un cult, ca o icoană a Maicii Domnului. Este ceva mult mai mult decît o simplă mină din care se scoate sarea. Pentru noi, polonezii, reprezintă strămoșii noștri care au dat viață acestui loc și au muncit din greu pentru ca această mină să funcționeze. O să ne rugăm pentru ca mina să funcționeze mai departe, pentru că este o emblemă pentru noi și ținem foarte mult la ea”.
