Multă lume a fost în centrul Sucevei cu ocazia Zilei Unirii Principatelor. Au fost militari cîtă frunză și iarbă, militari mai tineri sau mai în vîrstă echipați și cu uniforme la zi, dar și cu uniforme de epocă. Firesc la astfel de evenimente, soborul de preoți nu a lipsit. Și la fel de firesc, nu au lipsit nici oficialitățile. Săracele, cum au fost scoase ele, oficialitățile, din casă într-una din zilele lor libere, multe la număr pe tot parcursul anului. La final oficialitățile au dansat Hora Unirii. Totuși, pentru cine au vorbit la microfon oficialii? Pentru cine au bătut pas de defilare militarii și pentru cine a cîntat fanfara municipiului Suceava? Pentru bustul lui Alexandru Ioan Cuza? Însă, bustul nu aude și nu vede. Pentru păsărelele care zboară pe deasupra centrului Sucevei? Ele sînt ocupate cu zborul și cu ciugulitul firimiturilor atunci cînd aterizează. Bănuiesc că discursurile, defilările și muzica de fanfară au fost pentru oficialități, preoți, militari și fanfară, pentru că public nu a prea fost. Au fost doar cîteva zeci de persoane, și nici acelea nu veniseră toate de bună voie și nesilite de nimeni. Unii dintre cei prezenți erau de la diferite instituții sau erau membri ai partidelor aflate la putere. Păcat de desfășurarea de forțe. Dacă tot ai scos atîta lume în stradă și ai mai și adus-o de la Cîmpulung Moldovenesc, de la Vatra Dornei și de la Fălticeni, ia și anunță din timp. Spune că vin vînători de munte, militari îmbrăcați în uniforme de epocă și fanfara. Și mai pune ceva lîngă. Adu și o tehnică de luptă, ca să aibă motive părinții și bunicii să-și scoată copiii și nepoții din casă. Mult zgomot, zgomot făcut de slujba preoților, de discursurile rostite la microfon, și de pasul de defilare bătut de militari, pentru mai nimic. Fiindcă, ce rost au manifestările astea dacă nu asistă lumea la ele?
