”În seara de 11 februarie 1993, o seară geroasă, fiul Mihai venea de la București, de la Ministerul Sănătății, unde obținuse acordul pentru înființarea Secției de Dializă de la Suceava. Această secție s-a și deschis efectiv în 7 noiembrie 1994. Tatăl și-a așteptat fiul la gară, l-a adus acasă cu mașina, iar ulterior a plecat, însoțit de soția Aurora, spre apartamentul lor din strada Mărășești. După ce a ajuns în fața blocului, soția Aurora a coborît, iar el a pus capul pe volan și a murit subit. Încercările de resuscitare nu au mai avut nici un efect și astfel a părăsit această lume cel care a fost magistratul Constantin-Mihail Ardeleanu la vîrsta de 69 de ani și 6 luni”. Aceste rînduri îi aparțin renumitului medic nefrolog sucevean Mihai Ardeleanu și sînt scrise pentru că cineva și-a adus aminte de tatăl său, Constantin Mihail, născut pe 26 iulie 1923. Evident, nu este vorba despre familia care nu l-a uitat niciodată.
Din spusele domnului doctor Ardeleanu, tatăl său s-a născut la Botoșani într-o familie de învățători: Dimitrie, care a fost și inspector școlar pe probleme de învățători, și Maria. În 1941, Constantin-Mihail a absolvit Liceul „A. T. Laurian” cu media 9,20, clasificat întîiul din 70 de candidați reușiți. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universității București pe care a absolvit-o în 1945 cu calificativul „6 bile albe (elogii)”. Viața i-a fost complicată de anii grei ai Războiului, de necesitatea pregătirii mixte, pentru viitoarea profesie, dar și cea premilitară, și i-a fost de-a dreptul dată peste cap de moartea frateului său într-un stupid accident de circulație. Dumitru era student la Medicină în anul III.
Studentul la Drept Constantin-Mihail a urmat în paralel și cursurile Facultății de Litere, Secția franceză-germană, limbi pe care le cunoștea deja din cultura acumulată acasă și de la liceu, iar în facultate începuse să învețe și limba engleză. După 1945, educația sa în Drept și Litere a fost interpretată ca fiind o încercare de a „servi diplomația burgheză” și a constituit o „pată” în dosarul său „de cadre”.
La insistențele părinților, Constantin-Mihail, acum singurul copil, s-a reîntors la Botoșani unde a intrat în Cabinetul de avocatură al domnului Pilat, personalitate marcantă a peisajului juridic și politic botoșănean, lider local al unui partid istoric al României. Acolo a petrecut o perioadă de formare de peste doi ani, care s-a transformat într-o altă pată la dosar. A fost pentru o perioadă judecător la Judecătoria Hîrlău, iar apoi a fost procuror la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Botoșani.
A treia pată s-a așternut pe dosar atunci cînd din dragoste, din prea multă dragoste, s-a căsătorit cu Aurora, fiica profesorului Constantin Tufescu, fost director al Liceului ”A. T. Laurian” în perioada interbelică și care fusese decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, o decorație care adusese cu ea și împroprietărirea cu 50 de hectare de pămînt. Așadar, domnul Ardeleanu se căsătorise cu o fiică de chiabur. De-a lungul carierei, Ardeleanu senior a fost mutat de la Hlipicieni și Dorohoi, iar de-acolo la Fălticeni și apoi la Suceava.
În perioada 1967-1975 s-a pus de cîteva ori problema să fie avansat la Tribunalul Suprem, dar de fiecare dată ieșeau la suprafață petele din dosarul de cadre.
Fiul Mihai a urmat Facultatea de Medicină de la Iași și a devenit asistent universitar la Clinica I Medicală Iași, specializîndu-se în medicina internă și făcînd o teză de doctorat în cardiologie. În 1984, magistratul Constantin-Mihail Ardeleanu, ca urmare a multiplelor șicane de la locul de muncă, dar nu numai, a suferit un infarct miocardic acut extins. A putut fi resuscitat deoarece fiul îl internase chiar în salonul de Terapie Intensivă al Clinicii de Cardiologie. În 1986 a fost pensionat la cerere.
Așa cum spuneam, pe 11 februarie 1993, cu șase luni înainte de a împlini 70 de ani, Constantin-Mihail Ardeleanu a trecut la cele veșnice.
Pe scurt, foarte pe scurt, aceasta a fost viața lui Constantin Mihail Ardeleanu, un om pe care cineva l-a descoperit la 100 de ani de la nașterea sa. Însă, nu pentru a face un film, care cu siguranță ar fi unul captivant, ci pentru a-i aduce un omagiu. Acel cineva nu este o persoană, ci este o instituție. Pe 12 mai, începînd cu ora 11.00, la Biblioteca Bucovinei ”I. G. Sbiera”, de Ziua Curții de Apel Suceava, Curtea va organiza simpozionul omagial ”Magistrat Constantin-Mihail Ardeleanu”.
