Una dintre explicațiile pentru care tînara Andreea Prisacariu a ales să fie educatoare, și nu învățătoare, poate fi aceea că dacă ar fi fost învățătoare, doamna Prisacariu ar fi riscat ca la finalul clasei a IV-a unii copii să fie mai înalți decît domnia sa. Cert este că doamna Prisacariu a ales meseria de educatoare pentru că îi place să lucreze cu copiii foarte mici, chiar dacă aceștia sînt mult mai neastîmpărați și mai gălăgioși decît elevii. În timpul vizitei efectuate la postul nostru de radio cu cei 11 copii din grupa mijlocie ”Micii exploratori” de la Grădinița ”Piticul vesel” din Suceava s-a putut observa că între cei mici și educatoarea lor există chimie. Și cum să nu existe în condițiile în care copiii stau la grădiniță în fiecare zi de luni pînă vineri între orele 07.30 și 17.30, iar cel mai mult timp îl petrec cu educatoarea, aceștia avînd și ore de engleză, muzică și dans cu profesori specializați. În timpul săptămînii, copiii petrec mai mult timp cu educatoarea decît cu mama. Întrebată dacă s-a întîmplat ca după încheierea unui ciclu de învățămînt unii copii să plîngă după ea, Andreea Prisacariu a răspuns afirmativ imediat și, încercînd să-i cuprindă cu privirea pe toți cei 11 copii care o însoțeau, a adăugat că peste un an, cînd aceștia vor termina grădinița, vor plînge împreună. Meseria de educatoare pare a fi una extrem de grea și trebuie să fii născut pentru așa ceva. Poate nu toate educatoarele sînt iubite de copii, însă sînt convins că în Suceava majoritatea grădinițelor sînt pline de Andreea, care însă se mai numesc și altfel. Poate Mariana, poate Denisa, poate Sînziana sau cum le-or mai fi botezat părinții lor. Ca profesor petreci cîteva ore cu elevii tăi, ca învățătoare petreci ceva mai mult timp, iar ca educatoare petreci foarte mult timp. După părinți și bunici, educatoarele și, apoi, învățătoarele sînt persoanele care contribuie cel mai mult la educația unui copil. De aceea, amintirile cu educatoarele și cu învățătoarele sînt, peste ani, cele mai prezente în amintirea oamenilor, atunci cînd aceștia se gîndesc la trecutul lor școlar. Așa stînd lucrurile, poate munca educatoarelor și cea a învățătoarelor ar trebui respectată și apreciată mai mult.
