Singurul restaurant cu specfic libanez din județul Suceava este la Bosanci și merge foarte bine, dacă este să se te iei după cît de aglomerat este acesta în unele momente ale zilei. Dacă n-ar fi mers, acesta s-ar fi închis de mult, logic. Chiar dacă mare parte din clientelă este din municipiul Suceava, în municipiul reședință de județ nu a deschis nimeni un asemenea restaurant. Într-o altă localitate de lîngă Suceava, la Ipotești, funcționează un ”împinge tava” cum nu cred să fi existat vreodată în municipiul reședință de județ. Raportul preț/calitate/cantitate este în favoarea Ipoteștiului comparativ cu restaurantele care oferă meniul zilei. Restaurantul tip ”împinge tava” de la Ipotești a avut și inspirația de a se pune ”spate în spate” cu un mic depozit de legume și fructe autohtone și importate din Grecia, care uneori au prețuri bune și au și gust. Un restaurant asemănător cu cel de la Ipoteși nu există în municipiul Suceava, cu toate că mare parte din clientela acestuia locuiește sau doar lucrează în municipiul reședință de județ.
Domnii de la oraș nu iau lecții de la cei de la țară. Domnii de la oraș numai iau din cînd în cînd drumul Ipoteștiului și Bosanciului pentru un humus, o varză cu carne, care-i de fapt carne cu varză, pentru o caisă, un avocado și o măslină. Ei, dar pînă la urmă Ipoteștiul și Bosanciul sînt un fel de cartiere ale Sucevei, mai ales prima comună, unde din centru ajungi mai repede decît pînă în Obcini ori pînă în Burdujeni.
