Furtul de la muzeul olandez a demonstrat că mulți concetățeni se pricep și la muzeografie, dar și la obiecte de patrimoniu. Asta chiar dacă unii dintre ei nu au trecut pragul unui muzeu vreodată și chiar dacă au impresia că acel coif dacic expus la Muzeul Drents din Assen e ca un coif din ziare pe care și-l puneau pe vremuri pe cap zugravii, numai că-i din aur. În același timp, guvernanții și-au adus aminte că în România există muzee, după ce ani în șir solicitările salariale ale angajaților acestora au fost ignorate, cei de la putere considerînd că muzeografii reprezintă un fel de cantitate neglijabilă. În sistemul bugetar, muzeograful e cumva ultima găină. Dacă ar fi fost cloșcă s-ar fi descurcat, pentru că ar mai fi vîndut cîte un pui de aur. Muzeografilor nu doar că nu le-au fost majorate salariile ca altor categorii de bugetari, dar s-ar putea ca valul disponibilizărilor să măture și muzeele, după ce guvernanții și-au dat seama că s-a ajuns la fundul sacului. Muzeul Național al Bucovinei se află în subordinea Consiliului Județean Suceava.
Directorul muzeului sucevean, Emil Ursu, a explicat că jaful de la muzeul olandez s-a putut face pentru că nu exista pază umană. A spus domnul Ursu la Radio Top: ”Ei aveau pază doar ziua, pentru că ne place sau nu, și aici o spun în cunoștință de cauză, Europa merge mult spre, vezi Doamne, eficientizare și economie. Ei bine, în momentul în care tu ai sistem de supraveghere cu camere și cu senzori lucrurile stau foarte bine, pentru că ați văzut, poliția a intervenit imediat… A intervenit imediat, dar a intervenit post-factum, ăsta este un aspect. Al doilea lucru, poliția a intervenit, dar nu și-a dat seama despre ce-i vorba… După aia s-a aflat că o mașină a fost incendiată, s-a făcut legătura ulterior pe camere s-a văzut că era aceeași mașină cu care hoții veniseră la muzeu, dar toate astea se întîmplă post-factum. Adică, ne place sau nu, cu toată tehnologia și cu tot IT-ul de pe lumea asta, tot factorul uman este esențial. Chit că, să spun, nu știu, acel paznic nu stă neapărat în expoziție, dar în momentul în care un senzor sună are un buton de panică, poate interveni”.
Și a mai spus Emil Ursu: ”Vedeți că la noi, acum, este o vînătoare de vrăjitoare. I-ați văzut că de la Senat în jos toată lumea disponibilizează, în sfîrșit, după modelul Bolojan. Nu știu dacă e chiar o soluție neapărat disponibilizarea de personal. Adică, trebuie gîndit cu foarte mare atenție ce disponibilizezi și cît disponibilizezi, pentru că, cel puțin în cazul muzeelor, vorbim de două lucruri. Vorbim și de pază, și de protecția patrimoniului, cu tot ce înseamnă asta. Nu înseamnă doar paznici, înseamnă și conservatori. Protecția patrimoniului înseamnă și restauratori, și mai vorbim odată de gestionarea memoriei istorice a poporului român”.
Poate acum, odată cu jaful din Olanda, autoritățile se vor gîndi să le mărească salariile angajaților muzeelor. Însă, domnul Ursu nu crede că acest lucru se va întîmpla. Dar, poate că măcar șefilor nu le va trece prin cap să facă disponibilizări, de exemplu, în rîndul paznicilor, pe motiv că sînt suficiente camerele de luat vederi și sistemele de alarmă. Ei, uite că nu sînt. Așadar, ușor cu disponibilizările pe scările muzeului.
